Semne

„Constiinta si lasitatea sunt sinonime. Constiinta e doar numele comercial al firmei.”

De ceva vreme ma tot gandesc la Portretul lui Dorian Gray (Oscar Wilde). Mai bine zis la „cicatricile” din tablou. O fi si asta un semn ca incep sa imbatranesc …

N-am de gand sa fac review-ul cartii. Au facut-o altii inainte si au facut-o mai bine decat as putea eu.

Voi incerca doar sa pun niste intrebari despre monstrii din interior pe care incercam sa-i tinem ascunsi. Cine nu-si doreste ca si Dorian Gray tinerete si frumusete vesnica? Iar unii dintre noi am fi in stare sa platim si pretul cerut. Ca si Dorian Grey ne-am da si sufletul ca sa ne aparam de noi insine, de temerile noastre, de lucrurile pe care am fi in stare sa le facem daca … n-ar exista constiinta.

Ne e frica de batranete, de trecerea timpului, detestam uratul si ne ingrozim de neputinta. Stim ca sunt inevitabile si tocmai acest inevitabil ne doboara. Uneori este atat de greu de suportat relatia cu noi insine! Probabil ca de aceea incercam sa evitam de fiecare data acea privire in oglinda sufletului care este cel mai crud judecator al nostru.

Cred ca in fiecare dintre noi se ascunde o farama din Dorian Gray, o particica care isi doreste sa-si satisfaca cele mai nebunesti dorinte fara sa suporte consecintele faptelor sale. Constiinta in acest caz ar fi un bagaj in plus.