Monthly Archives: August 2008

Alfa si omega

«orice asemanare este pur intamplatoare»

– Stii de ce se organizeaza intalnirile acelea de 10, 20 de ani de la terminarea liceului sau facultatii? m-a intrebat cu totul neasteptat Vanda. Cum eu am ratat asemenea intalniri, nici macar nu sunt sigura din care motiv, cel mai probabil pentru ca ori nu s-au tinut sau daca s-au tinut, eu n-am ajuns dar asta este cel mai putin important, am ciulit urechile la ce-mi spunea Vanda. Am raspuns evaziv, asteptandu-ma la ce era mai rau.

– Probabil din nevoia de socializare.

– Mda, nevoia dar nu de socializare ci de stabilire a unei ierarhii. Suntem precum lupii in haita. Avem nevoie de un alfa si o omega si in functie de acestia doi se va face ierarhia. Oamenii vin la aceste intalniri nu pentru ca au nevoie sa se revada, pentru ca le-au lipsit in vreun fel ceilalti ci pentru ca sa verifice situatia: cati bani castiga cutare, unde este angajat, unde isi face concediul, cu cine s-a insurat si de ce, in ce fel de cercuri se invarte, arata mai bine sau mai rau decat inainte si tot asa mai departe. Odata ierarhia stabilita, toata lumea il va detesta pe alfa dar se va gudura pe langa el pentru ca nu se stie niciodata cand iti poate fi de folos relatia cu el, il va compatimi pe omega dar se va feri de el pentru ca nu este bine sa fi vazut in compania lui si va fi multumita ca, desi n-a obtinut pozitia cea mai privilegiata, cel putin nu este un paria. Ei si-au asigurat un loc caldut, undeva la mijloc si se amagesc ca au facut ceva in viata, desi adevarul este ca sunt niste nimeni dar cine are curajul sa recunoasca?

– Esti prea dura si nu cred ca e cinstit sa-i judeci pe toti in felul asta!

– Se vede ca n-ai fost acolo ca sa-i vezi. Si la petreceri se intampla la fel. De obicei stau intr-un  coltisor la masa si ii urmaresc. Fac „sociologie aplicata” desi e cam pretentios spus. Nici nu mai am nevoie sa aud ce vorbesc, imi sunt suficiente mimica si gesturile pe care le vad.

– Si totusi te duci in continuare!!!

– E doar cercetarea la fata locului!

– Dar tu, Vanda, tu unde te incadrezi?

– De mine ceilalti se tem si ma alunga din haita pentru ca eu nu pot sa fiu nici macar o paria. Sunt altfel si ei stiu asta, n-am nevoie de ierarhii ca sa cantaresc un om. Mie imi place sau nu, pur si simplu. Nu tin cont de felul in care arata, daca e bogat sau sarac, e vorba de ceea ce simt. Daca suntem pe aceeasi lungime de unda atunci ramanem prieteni daca nu, atunci inseamna ca asa trebuia sa fie.

Lectiile de filozofie a vietii ale Vandei erau simple si directe. Spunea intotdeauna ce avea de zis fara ocolisuri, fara metafore si intr-adevar daca nu-i placeai n-aveai nicio sansa. Fata de oameni, Vanda avea un soi de intelegere care mie imi scapa. Intelegerea asta venise odata cu timpul dar mai ales cu experientele traite nu intotdeauna placute si imi era clar ca nu se va schimba niciodata.

Copyright © by Ambra