Monthly Archives: Iulie 2008

Niciodata

 

… moartea unui inger …

Ingerii nu mor niciodata. Nu pot muri pentru ca nu au o viata personala. Nu e sigur nici ca exista dar daca ar exista, atunci ei ar trai prin mine, prin tine, prin toti ceilalti care vor urma. De murit, mor doar visele noastre, sperantele, iluziile pe care ni le facem zi de zi si fara de care viata n-ar avea niciun sens. O viata fara iluzii e ca o balanta fara talgere, nu se justifica. Creãm si distrugem iluzii cu usurinta cu care copii fac baloane de sapun. Multe dintre ele chiar asa si sunt, simple baloane de sapun si stim de la inceput asta dar ne plac si ne lasam purtati de acel „ce ar fi daca …” Uratul apare atunci cand ni se sparge in nas balonul de sapun dar imediat alt balon ii ia locul ca intr-un nesfarsit lant al slabiciunilor. Gandurilor de doi bani le iau locul altele cu nimic mai bune in incercarea disperata de a schimba ceva intr-un loc deja parjolit de neputinta. „Disperarea”, e un cuvant maret si probabil motorul multor schimbari radicale dar cati sunt dispusi sa recunoasca! S-a demonetizat si acum suna banal ca si acel „sunt stresat”, spus cu ipocrizie in incercarea (probabil tot disperata) de a atrage atentia asupra nevolniciei personale. La urma urmei „Human life begins on the far side of despair” (Sartre).

Copyright © by Ambra


La inceput

[…] La inceputul vietii am avut multe intrebari si niciodata raspunsuri pe masura. Cu timpul am uitat raspunsurile dar intrebarile tot imi dau tarcoale. Sa nu fi facut nimic din toate cate cele pe care le-am facut oare ce s-ar fi intamplat? As fi putut sa impiedic raul sa se imprastie in sufletul meu, sa-mi cuprinda toata fiinta fara putinta de intoarcere? Cu siguranta as fi putut dar atunci n-am vrut. Vroiam sa ma razbun, chiar daca stiam ca de fapt ma razbunam pe mine, mai bine zis pe felul de viata pe care-l duceam. Razboiul cu mine insami incepuse de mult.

*

N-am inteles niciodata afirmatia „viata se razbuna”. De ce ar vrea viata sa se razbune pe mine din moment ce tot ea a facut cartile? Pentru ca n-am ascultat-o, pentru ca nu m-am pliat pe dorintele ei, pentru ca n-am fost de acord cu drumul pe care-l hotarase ea pentru mine si am vrut sa incerc altceva? Si cand spun viata, ma refer si la tot ceea ce m-a inconjurat la un moment dat, „ceilalti” care au avut impresia ca stiu intotdeauna mai bine decat mine cum stau lucrurile si de ce as avea nevoie. Ei bine, da, fie si doar pentru ca nu mi-au placut niciodata rolurile pe care mi le-au rezevat altii trebuia sa fac altceva. Nici mai bun, nici mai rau ci doar altceva.

*

Se spune ca atunci cand zeii vor sa te pedepseasca iti indeplinesc o dorinta. Dorintele mele au fost marunte, patetice de cele mai multe ori si aproape intotdeauna irealizabile dar n-am renuntat la ele niciodata. Si pentru ca in viata nu exista coincidente ci doar fapte care au consecinte, una dintre dorintele mele s-a implinit dar … a fost exact ca o pedeapsa. Intr-o fractiune de secunda, tot ceea ce crezusem eu ca este un vis frumos cu care imi placea sa ma amagesc s-a naruit brusc, fara putinta de tagada in fata realitatii. De atunci nu mai cred in intamplari fericite sau nefericite, nici macar in accidente. Lucrurile in jurul meu se leaga intr-un fel pe care nu-l inteleg in intregime. Hazardul din viata mea nu inseamna haos pentru ca are propriile sale reguli, reguli care ma pun in fata inevitabilului. Altminteri ar fi prea simplu, mult prea simplu sa spun si ce daca?! a fost doar un accident …

Copyright © by Ambra