Alb-negru


Rosu si verde, albastru si galben si toate celelalte culori si nuante imi sunt straine de la o vreme. Vad totul doar in alb si negru, lumea toata e cuprinsa intre aceste doua granite. Nonculori, necuvinte, netraire. Si totusi sunt aici desi puteam sa nu mai fiu. “Accident” suna ca oricare alt cuvant din dictionar dar cate se ascund in spatele lui, cata durere si tristete si apoi peste toate indiferenta. Te sileste sa inveti sa traiesti altfel, neasteptat, nedorit. “Acromatopsie”, asa se numeste defectul pe care l-am “dobandit” in urma accidentului. Sunt defect prin urmare si trebuie sa ma obisnuiesc cu asta. Dar nimeni nu mi-a spus cat de complicata poate fi viata in alb si negru. Lucrurile par a avea alta dimensiune, mi se par fie mai mici, fie mai mari si ma lovesc intotdeauna de ele de parca as fi orb … Doctorii mi-au spus ca am avut noroc pentru ca puteam sa raman orb precum o cartita. Ce frumos gandesc doctorii astia! presupun ca isi iau in fiecare zi doza de cinism si apoi vad viata in roz. Am sperat un timp ca imi voi recapata culorile inapoi dar a fost in zadar. Imi placea sa ma amagesc ca in zorii zilei voi vedea inca o data rasaritul de la fereastra mea de la etajul 10 si-l vedeam dar rasaritul soarelui nu-mi lumina privirea, nu ma incalzea ca altadata, era doar o simpla imagine alb-negru. M-as fi multumit si cu putina sepia dar nu se mai putea.
Inainte eram un om sobru, preferam nuantele cenusii sau oricum inchise la culoare care ma faceau sa ma simt sigur pe mine si imi dadeam sentimentul ca ma impun in fata oricui, imi dadeau greutate. Acum imi rugam prietenii sa-mi cumpere haine cat mai colorate iar cand acestia faceau haz de mine, spunandu-mi ca aratam ca un papagal – zambeam si eu stramb dar in sinea mea eram fericit. Imi spuneam ca e mai bine ca nimeni sa nu stie cum sa e fii vaduvit de culori, pentru ca viata pulseaza in culori.
Si oamenii se schimbasera, parca isi scosesera sufletul afara si vedeam multa amaraciune, prea multe riduri si zambete chinuite. In alb si negru nu poti ascunde nimic, nicio cuta a sufletului nu ramane ascunsa. Alteori aveam senzatia ca totul in jur se misca la relanti. Simteam lucrurile venind spre mine cu incetinitorul si oarecum absurd.
Primul Craciun care a venit dupa accident a fost cel mai trist din viata mea. Ma uitam la un brad negru cu globuri albe pe care jucau luminite. Atat. Pentru mine nu mai aveau sens cuvintele “impodobit ca un brad de Craciun” si totusi incercam sa-mi fac curaj. Si atunci s-a intamplat ceva, uitandu-ma la cei din jurul meu care-mi vazusera dezamagirea si incercau sa ma faca sa rad. Mi-am dat seama ca n-aveam niciun drept sa-mi plang de mila. Eram viu ceea ce insemna aproape totul dupa accident, aveam prieteni, in casa era cald, era Craciunul, ba mai mult primisem chiar si un papagal cu care sa ma asortez cum ma tachinau prietenii mei dragi si mi-am zis atunci: se poate trai si asa! E adevarat – vad doar in alb si negru dar simt atat de colarat si n-o sa las pe nimeni sa schimbe asta. Si nici nu mi-a mai fost ciuda pe trupul asta slab care m-a tradat.

Copyright © by Ambra

Anunțuri

7 responses to “Alb-negru

  • arrow

    te uiti ca un lacom la viata asta care de fapt este un monstru si vrea sa isi infinga „ghearele” sa-ti ia tot ce mai bun din tine.

  • centrefold

    „Lumina” e alba si neputinta „monstruoasa” e neagra. Tot ce e intermediar e neimportant. Cu ochii mintii unui acromatopsiat poti sa creezi imagini mult mai frumoase decat realitatea. Si chiar in plus, ai avantajul ca poti sa vezi exact ce e in viata ta alb , si ce e negru.

  • pamfilie

    Ambra, trupul tau nu te-a tradat. Ti-a oferit o alta optiune. Stiai ca fotografii de arta creeaza anume in alb-negru? Centrefold are dreptate 🙂

  • Ambra

    Cum oricum „vad enorm si simt monstruos” mi-e frica de perspectiva perpetua alb-negru asa ca raman la culori. Recunosc imi plac pozele alb-negru, categoric sunt mult mai expresive decat cele color dar atat …

    P.S. Cu timpul am inteles ca nimic nu este doar alb sau doar negru ci mai mult in diverse nuante de gri si n-are nicio importanta daca-ti place sau nu.

  • rasarit

    viata este oricum o oaza de culori. cu atat mai bine cand e roz. Mi-a placut.

  • crystyna

    multumesc frumos

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: