Monthly Archives: Decembrie 2007

„Iarna vrajbei noastre”


De Craciun imi doresc…

Am primit o leapsa de la Floare de colt care m-a oprit putin din drum si m-a facut sa-mi pun niste intrebari.

Sa fiu sincera, anul acesta nu-mi doresc un obiect oarecare, la drept vorbind am tot ceea ce mi-am dorit la un moment dat iar cele pe care nu le am inca, stiu ca le voi obtine mai devreme sau mai tarziu, asa ca nu ma grabesc.

Daca as mai crede in mos Craciun i-as cere sa-mi caute o veche prietena pe care n-am mai vazut-o si despre care nu mai stiu nimic de aproape 10 ani. Imi lipseste teribil de mult prietenia ei, felul ei special de a fi si mai ales discutiile interminabile pe care le purtam. Eram 2 temperamente total opuse si probabil ca in acest caz a actionat legea contrariilor pentru ca in timp chiar ajunsesem la un echilibru. Ne intelegeam fara cuvinte si de multe ori m-a surprins faptul ca gandeam la fel. Diferenta era ca eu nu reuseam sa si exprim cu voce tare ceea ce gandeam. Mult timp am tras dupa mine meteahna asta … Imi pastram gandurile doar pentru mine in timp ce ea era de o exuberanta totala. Nu neg, au fost si momente in care o detestam pentru autosuficienta ei, pentru faptul ca stia mai multe despre viata si despre oameni decat mine, citise atatea si imi vorbea de autori despre care eu abia auzisem. Dar eram prietene si asta insemna mult pentru mine.

Stiti cum sta treaba cu prieteniile astea vechi? Exact ca si cu anumite haine pe care le porti ani de zile. Te-ai obisnuit cu ele atat de mult incat ajung ca un fel de a doua piele. Iti tin de cald intr-un fel aparte, simti mangaierea tesaturii si te bucuri inca inainte de felul in care te vei simti odata imbracat. Din pacate vine un moment in care trebuie sa te desparti de ele fie pentru ca s-a uzat tesatura, fie pentru ca nu mai sunt la moda etc.

Atunci si de fapt nici acum nu mi se pare drept felul in care viata ne-a despartit dar sunt lucruri care se intampla pur si simplu, chiar daca vrei sau nu. Sau mai ales pentru ca nu vrei. Se schimbase, nu mai era fata vesela si plina de viata pe care o cunosteam. Mama ei murise si ea se indepartase de toata lumea. A trebuit sa inteleg ca prietenia noastra nu va mai fi niciodata ceea ce fusese odata. Pana cand n-a mai fost deloc.

Si totusi, daca ar fi sa primesc un cadou de la oricine, mos Craciun, providenta indiferent cum s-ar chema, as cere prietenia asta veche inapoi.

Leapsa este pentru Cristia, Malina, Dragos, LianaAnaayana si pentru toti cei care vor sa ne impartaseasca gandurile lor.

Copyright © by Ambra


Poveste de pus in buzunar

O poveste traieste doar daca are cititori iar atunci cand acestia nu exista ii asteapta rabdatoare pana cand o descopera cineva.

Atunci cand raman in pana in idei ies pe strada si ma uit la ceilalti. Imi place sa culeg povestile pe care ei nu au curajul sa le scrie. Acum de pilda, il privesc de ceva vreme pe un tanar, care paseste ingandurat pe cealalta parte a strazii. Merge incet si isi sopteste in barba. Parca ar vrea sa spuna cuiva ceva. Ce ar fi sa-i scriu eu cuvintele pe care el nu are curajul sa le rosteasca? Dar daca gresesc? O sa scriu cu cerneala invizibila si atunci numai el va stii daca am avut dreptate sau nu. De fapt, eu intotdeauna am dreptate. Doar d’aia sunt … va spun mai tarziu cine sunt.

Povestea ar incepe asa …

„Astept de Craciun un cadou de la tine. Simplu, un semn de viata, atat. Sa stiu ca existi, ca esti acolo pentru mine. Nu imi fac iluzii ca imi vei spune ca inca ma astepti sau ca ma vei astepta o viata. N-as putea duce o astfel de povara si n-as suporta sa stiu ca lipsa mea a fost cauza nefericirii tale. Ar fi de ajuns sa ma saluti si atunci as intelege ca nu a fost totul in zadar. Ca viata mea searbada si fara rost de pana acum a capatat fie si numai pentru cateva momente putina stralucire. M-as bucura atunci ca un copil in fata unei jucarii pe care si-a dorit-o tot anul si pe care acum o tine la piept fericit. Pentru el lumea incepe si se termina cu acea jucarie. Dar pentru tine …”

Aici m-am oprit pentru ca si tanarul nostru s-a oprit si s-a asezat pe o banca. Mda, suntem in parculetul de langa biserica. Suntem mai multi in zona dar astazi nu vad pe nimeni dintre cunoscuti. E tarziu, toamna, frig si umezeala te patrunde pana la oase. Indur cu stoicism pentru ca trebuie sa-mi termin povestea. Cineva o asteapta si mai ales cineva vrea sa o scrie chiar daca n-are curaj sa recunoasca asta.

„Privesc in jur, a inceput sa ninga. Ti-aduci aminte? Era prima noastra iarna impreuna. Ma priveai si radeai. Am alunecat si am cazut si tu peste mine. N-as mai fi vrut sa ma ridic in veci de acolo. Sa te tin in brate era rasplata mea si tot ce puteam sa-mi doresc. Treceau oameni pe langa noi si ne priveau uimiti cum stateam pe jos si radeam. Ningea peste noi si as fi strigat tuturor „sunt fericit, pentru prima oara sunt cu adevarat fericit”. Ce putin imi trebuia pe vremea aia sa fiu fericit si ce simple pareau toate. Eu, tu si fulgii de zapada care ti se asezau pe par, pe pleoape, iti intrau in nas, in gura si … iarasi tu, tu care radeai. Acum imi par atat de departe clipele acelea de parca nici nu au fost vreodata. Uneori ma intreb daca tu, cea care inca mai razi in amintirile mele, ai existat vreodata.”

Ajuns aici, tanarul s-a ridicat incet de pe banca. Sunase telefonul…

Povestea noastra nu se termina cu happy-end. Daca va spun ceva versurile „mi-am luat si eu nevasta, urata si cam proasta/am doi copii cu ea/si ii feresc cat pot de mult de soacra-mea” nu mai fugiti de povesti. Lasati-le sa se scrie si singure uneori.

Copyright © by Ambra


Clisee

Mi-e teama de ziua in care cuvintele vor deveni  clisee si timpul va avea rabdare

Ce ai face daca intr-o zi

Ai afla ca lumea s-a schimbat

si cuvintele au murit putin?

Ca oamenii sunt marionete trase de sfori nevazute,

Stiai de demult

si astazi nici macar nu-ti mai pasa.

Daca te-ai naste inca o data

Nu-i asa ca ai face aceleasi greseli?

Ce usor te-ai arunca in lume

si ai spune „ceilalti sunt vinovati”.

Timpul a trecut si clepsidra s-a rasturnat

De ce te-ar mai astepta cineva?

Cersetorul iti zambeste, „sezonul de minuni s-a terminat”.

Copyright © by Ambra