Monthly Archives: Aprilie 2008

Amar

Eu n-am venit sa te salvez de tine insuti. Nu stiu, nu pot, nu vreau dupa cum nici faptul ca ne intalnim acum nu e o intamplare. Ma astepti de mult, ma cunosti …

Ei ce zici? Cum este sa stai de vorba, fata in fata cu viata ta? De ce ma privesti asa circumspect? M-ai provocat de prea mult ori si trebuia sa-ti raspund in cele din urma dar asta ramane intre noi si peretii astia goi si murdari. Ei stiu sa taca mai bine decat o faci tu.

Pentru tine si pentru toti cei care s-au simtit macar o data neiubiti, nedoriti de ceilalti sau de viata insasi, pe cei pe care norocul i-a ignorat pur si simplu, invatati ca nu exista minuni, chiar daca si maine este o zi. De ce ar trebui ca maine sa fie altfel decat astazi sau ieri? Numai pentru ca va place, pentru ca vreti, pentru ca aveti nevoie sa credeti ca viata voastra nu este atat de idioata? Va loviti de aceleasi locuri comune, de truisme de genul „viata e grea”, „lumea e rea”, „ziua nu e ca noaptea”, mereu aceleasi cercuri concentrice, vicioase prin insasi esenta lor in care va invartiti asteptand solutia salvatoare, crezand, sperand, dorind ca ceilalti sa stie ceva ce voi inca n-ati aflat si care v-ar salva. Si asteptati in zadar. Problemele sunt aceleasi oferite mai mult decat generos tuturor. Cinic, dar adevarat. Nimeni nu este pe deplin fericit, nimanui nu i s-a dat dupa umilele mele cunostinte, cheia binelui, frumosului si adevarului absolut. Va raman lacrimile si ingerii in care sa credeti de nevoie. Ati invatat mult prea bine sa va plangeti singuri de mila cand v-ati dat seama ca nu va mai intampina compasiunea celorlalti si ei ocupati sa-si traiasca viata „mizerabila”, cum altfel?! Si apoi, fericirea altora este insuportabila.

Copyright © by Ambra

Anunțuri

Cismigiu

Cismigiu – aprilie 2008 (click pe imagine)

Copyright © by Ambra

Nu iubi primavara, ci înfatisarea unei anumite flori în care primavara s-a închis; nu iubi dragostea, ci pe cel în care dragostea se întruchipeaza.

Antoine de Saint-Exupery


Viata este un joc de noroc

fragment

Locurile, faptele si personajele sunt pura fictiune.

E primavara, dar ar putea la fel de bine sa fie toamna sau vara pentru ca in barul asta, care la urma urmei nu este decat un bar oarecare de pe o strada cu un nume imposibil de tinut minte lucrurile sunt mereu la fel. Aceiasi clienti, aceleasi discutii …

– Nu mai cred. Nici macar in mine. Am obosit sa caut explicatii acolo unde pentru toti ceilalti lucrurile sunt evidente si numai mie mi se par de neinteles. Asa nu se poate trai. Fiecare zi inseamna o noua ratare, o noua minciuna spusa cu zambetul pe buze. Pe cine mint de fapt? Oricum nu-mi pasa de ce se intampla in jurul meu. Nu mi-a pasat niciodata cu adevarat. Am vrut doar sa fac lucrurile corect si sa dau fiecaruia ceea ce merita, dar asta nu inseamna ca imi doream compania lor. Iar ei tocmai asta intelegeau si imi ofereau ceea ce eu nu cerusem: prietenia. Frumos cuvant dar gol de continut pentru mine! Ma cautau sa-mi impartaseasca trairile lor si eu ii ascultam. La inceput credeam ca o fac din curiozitate, pe urma din bun simt, in final mi-am dat seama ca asteptam sa-mi trezeasca vreun sentiment dar adevarul era ca ma lasau indiferent. As fi preferat sa fiu departe de toti si toate.

Inca din copilarie mi s-a reprosat ca sunt salbatic. Preferam sa pun distanta intre mine si ceilalti pentru ca aveam ceva de ascuns. Pe mine insumi. Nu m-a deranjat niciodata singuratatea. Am cautat-o, mi-am dorit-o si am ocrotit-o ca pe un lucru nepretuit. O singura data cineva m-a inteles cu adevarat si mi-a spus ca iti trebuie curaj ca sa-ti traiesti singuratatea. Nu mi-a placut sa vorbesc despre mine, despre familia mea, ce faceam, ce gandeam si nici acum nu-mi place. Am devenit un monstru de indiferenta dar stiu sa joc teatru atat de bine. Femeile ma iubesc crezand ca si-au gasit in sfarsit sufletul pereche, interpretand aerul meu plictisit drept dovada unei tristeti adanci care trebuie vindecata cu orice pret. Ar trebui sa ma vindece de mine insumi dar e in zadar. O tiganca batrana m-a intrebat de mult de ce-mi bat joc de norocul meu, ca nimanui nu-i este dat sa-si joace viata asa cum o fac eu. Abia acum incep sa inteleg ce-a vrut sa spuna dar e prea tarziu. Eu deja ma joc cu vietile celorlalti. Poate ca si tu ar trebui sa te feresti de mine …

(continuarea aici)

Copyright © by Ambra