Monthly Archives: Septembrie 2008

De toamna

Intrat-am in toamna simplu, firesc

Da, au fost ploi, a batut vantul

si frig a fost

Si frunzele ingalbenite au cazut

Nimic nou pe frontul toamnei, cum ar zice cineva. Sunt toate asa cum le stii. Si eu sunt la fel in toamna asta. Poate un pic mai mica, mai zgribulita, cu mainile inghetate si cu sufletul amortit. Dar sunt tot aici desi sunt zile in care visez la palmieri si la maimute. La urma urmei, de ce nu si maimute?! Pentru acele fiinte obraznice care-ti fura din mana si scot limba la tine, carora nu le pasa ce crezi despre ele, toamna nu exista. Pentru maimute exista doar palmierii si caldura soarelui si poate ca e de ajuns. Aici, ma acopera cerul lui Bacovia si ploua diluvian. Toamna se-ncolaceste in sufletul meu si isi infige adanc ghearele in farama de zambet care mi-a mai ramas, transformand-o intr-un rictus de dezgust. Imi port pasii pe strazi cenusii, trec pe langa oameni grabiti si intunecati, masor timpul care curge prea grabit catre noapte si ma gandesc la palmieri si maimute. E refugiul meu in fata toamnei. O fi bine, o fi rau? Nu stiu dar stiu ca va trece si toamna asta si undeva ma asteapta maimutele si palmierii.

Copyright © by Ambra

Anunțuri

Demoni proprii

 … iubiri inutile …

“S-a insinuat in viata mea treptat, treptat, facandu-se sau mai bine zis incercand sa se faca util. Interesul lui pentru mine nici macar nu ma flata. Ceilalti imi spuneau ca ar trebui sa fiu fericita pentru ca-mi acorda atentie. Era “domnul avocat”. Daca ar fi stiu el ca din toate profesiile care exista, tocmai vis-a-vis de profesia asta am cele mai amestecate sentimente …”

Povestea Vandei mi se parea cunoscuta, o mai auzisem in diferite variante, in care el intotdeauna era foarte bine situat. Altfel nici n-ar fi existat povestea sau ar fi existat dar n-ar fi meritat povestita, ar fi fost doar inca o relatie a Vandei, esuata lamentabil ca de obicei. Vanda se indragostea fulgerator, facea pasiuni nebune pentru barbati pe care-i vazuse o singura data in viata si apoi isi irosea timpul incercand sa-i regaseasca, sa-i faca sa se indragosteasca de ea, sa traiasca impreuna aventura vietii lor dar totul ramanea doar o fantezie. Atunci Vanda isi spunea ca respectivii nu stiau ce au ratat si mergea mai departe. Cunoscand-o ma asteptam sa-mi spuna si acum la fel dar surprinzator tacu.

O priveam cum isi aranja suvitele de par care-i cazusera pe fata, apoi isi ridica delicat  manecile si isi turna meticulos cafeaua in ceasca, atenta sa nu verse nicio picatura de parca ar fi turnat cine stie ce potiune miraculoasa si o invidiam. Eu din graba varsasem cafeaua in farfurioara si cateva picaturi ajunsesera si pe fata de masa dar asta eram eu … cu Vanda era altceva. La prima vedere nu te impresiona, nu puteai spune daca e frumoasa sau urata. Avea o infatisare mai degraba comuna, parul castaniu, ochii caprui, talie mijlocie, nici slaba, nici grasa, cum ar zice unii: “undeva la mijloc” dar avea altceva, ceva ce am inteles mult mai tarziu cand prietenia mea cu Vanda nu mai era ce fusese. Unele relatii obosesc pur si simplu si la un moment dat mor ca sa le ia locul altele. A noastra nu murise dar categoric obosise si in mare parte eu purtasem vina. Vanda era un om caruia inainte de toate trebuia sa-i acorzi rabdare ca sa ajungi sa-l cunosti iar asta este marele meu defect, n-am rabdare si n-am castigat-o nici cu trecerea anilor.

Citește în continuare