Copilarie – din amintirile unui inger trist


http://creative-lens.deviantart.com

Se numara printre cei care si-au urat copilaria, care s-au rugat sa ajunga mai repede oameni mari, sperand ca intr-o zi lucrurile se vor schimba. Am stiut asta dintotdeauna pentru ca eu le veghez pasii inca de cand s-au nascut.

Copiii pe care parintii nu i-au dorit dar care se incapataneaza sa vina pe lume. Sufletele care stiu ca viata are un sens dar sensul acesta il vor descoperi singuri pentru ca nimeni nu va fi langa ei sa-i ajute si chiar daca le va lua ceva timp pana cand vor intelege ce se intampla vor merge pana la capat.

Numai ca uneori viata e urata si ii obliga pe copii sa se transforme fara vrerea lor in oameni mari. Lucrurile iau o intorsatura urata asa cum s-a intamplat si cu viata unuia dintre cei despre care va vorbeam. A venit pe lume pentru ca mama lui avea nevoie de el. Nu din dragoste ci pentru ca doctorii i-au spus ca daca va naste un copil va mai trai cativa ani in plus. Trist, dar real. Un act egoist daca stai sa te gandesti ca mama era constienta ca nu mai avea mult de trait dar cine stie, poate si o sansa acordata unui suflet!

Copilaria, judecata asa doar prin prisma cronologica, a fost trista, presarata cu batai zilnice, punctata de crizele comitiale ale mamei, cu un tata a carui rara prezenta era insotita de scandaluri monstru de care scapa refugiindu-se la bunici. Isi aminteste si cum a fost dat afara din casa de mai multe ori dar a trecut peste tot. Ce capacitate au copii sa-si ascunda gandurile! Dar n-a uitat nimic, nici faptul ca la 2 ani parintii au vrut sa-l vanda unei familii care nu avea copii(a aflat mai tarziu si gustul amar n-a mai disparut), nici cum dupa moartea mamei era sa ajunga intr-un orfelinat pentru copii handicapati. Dar toate astea se conjuga la trecut … pentru ca de fiecare data s-a intamplat ceva si in ciuda vointei celorlalti, n-a mai fost vandut, nici aruncat pe strada sau dat la orfelinat. Pana la urma o fi adevarat ca acolo sus cineva ne iubeste? Sau hazardul a vrut sa se joace putin cu el si i-a mai dat o sansa?

Copyright © by Ambra

Reclame

2 responses to “Copilarie – din amintirile unui inger trist

  • centrefold

    Actul mamei a fost unul disperat. Ar fi trebuit sa renunte la partea materna ( probabil inca neimplinita ) in favoarea vietii copilului. Daca stia ca oricum e pe moarte, de ce sa nasca un copil care va avea un anturaj compromis si total impotriva dezvoltarii sale ?

    Mai mult decat teama de a nu avea urmasi , cred ca a primat din nou teama de moarte, amanarea pe cat de mult posibil a ei.

    intrebare ( nu neaparat pt Ambra ) : Daca cineva ti-ar spune ca trebuie sa omori in fiecare zi o persoana pentru a apuca lumina zilei urmatoare , ce ai face ?

  • Andrei-Daniel Lefter

    Viata are un curs ciudat si perfect echilibrat. Un copil se naste un alt om se stinge. Totul se afla intr-un echilibru fantastic!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: