Despre iubirile imposibile


Poate ca n-ar trebui sa scriu despre asa ceva. La urma urmei ce stiu eu mai mult decat ceilalti despre iubirile imposibile? La dragoste ca si la fotbal sau politica toata lumea se pricepe … de cele mai multe ori prost. Si totusi subiectul ma agasa si nu puteam sa-l abandonez. Evident ca nu-l voi putea epuiza in 20 de randuri …

Mi-am amintit ca am vazut la un moment dat intr-un serial cum unul dintre personaje vorbea despre sufletul pereche, despre acel suflet care ni se spune ca exista pentru fiecare dintre noi si noi il asteptam o viata intreaga. Mai mult, personajul stia si cum trebuie sa fie, ii stia gandurile dar … nu-l intalnise niciodata. Unii dintre noi au norocul sa-si intalneasca sufletul pereche dar mai exista si varianta in care intalnesc de fapt sufletul pereche al altcuiva. Si atunci incepe tragedia. Desigur relatiille sunt influentate si de contextul in care apar si devin imposibile si din cauza familiei, a diferentelor de ordin etnic, politic sau cultural dar nu astea fac obiectul discutiei. Ma refer strict la sentiment. Ce este de fapt o iubire imposibila? Sentimentul ca atare sa fie imposibil? Nicidecum, problema trebuie cautata la cei care sunt implicati intr-o relatie. Cineva imi spunea ca nu exista iubiri imposibile ci doar persoane imposibile si ca ne indragostim de cine nu trebuie. De parca ar exista oamenii de care trebuie sa te indragostesti si oamenii de care nu trebuie … toate sunt relative atunci cand ajungi sa vorbesti despre sentimente.

De ce devine o iubire imposibila? Pentru ca avem prostul obicei sa proiectam asupra celuilalt asteptari nerealiste. Il vedem asa cum am vrea noi sa fie nu asa cum este in realitate si atunci cand se intampla sa actioneze altfel decat ne-am dori lumea noastra se prabuseste si ne simtim tradati.

Si mai e ceva, trebuie sa accepti ca dragostea nu tine o vesnicie. Are un inceput si deja stii ca te indrepti catre sfarsit. Este inevitabil si nu-ti ramane decat sa traiesti clipa.

Daca am putea sa admitem ca la un moment dat ne-a fost teama de un nou inceput, ca ne-a fost frica sa ne implicam pentru ca era prea mult, ca n-am stiut ce vrem de fapt si n-am putut sa marturisim acest lucru, ca am fost inselati si n-am dorit ca acest lucru sa se repete din nou poate ca am gasi explicatia faptului de ce am preferat sa fugim si apoi … e nevoie de curaj  ca sa ramai si sa lupti pentru ceea ce iti doresti.

Copyright © by Ambra

Anunțuri

34 responses to “Despre iubirile imposibile

  • psiheea

    bine zis ultimul paragraf! bine de tot! problema e ca daca tu fugi fiindca te temi sau te simti coplesita, cum ramane cu el? poate si lui ii e frica, dar se stapaneste fiindca vrea sa faca lucrurile sa mearga….
    nu este numai datoria ta sa ramai chiar daca te sperie atata bine, esti si o responsabilitate fata de celalalt!

  • floaredecolt

    Asta mi-a mers la suflet. Iubiri imposibile…Bun subiect. Multe as avea sa zic despre subiectul asta da ma abtin. Voi reveni.

  • Ambra

    Esti binevenita oricand.

  • andres

    Foarte frumos si adevarat… si chiar de acele inceputuri ne ferim, ne e – multora dintre noi – o teama ciudata, privim parca prin relatie in timp, ca printr-o fereastra si ne speriem de acel final, care desi este nestiut, il vedem cenusiu, vedem despartirea, tragicul… probabil pt ca asa ne este firea, suntem nascuti pesimisti… sau poate loviturile primite ne-au facut din optimistii de ieri – pesimistii de azi… multe de zis 😉

  • Elenyta

    Ce frumos scri!:).Imi placeee!:) .Am sa te citesc de acum :p

  • Ambra

    Multumesc frumos Elenyta.

  • Ambra

    Pt. Psiheea: nu pot sa vorbesc in numele altcuiva, stiu doar ca intr-o relatie sunt 2 si responsabilitatea revine amandurora. Nu poti sa lupti de unul singur, n-are sens, iar daca unul a tacut si a asteptat din punctul meu de vedere este la fel de vinovat ca si cel care a preferat sa fuga.

  • psiheea

    mmmm… nu stiu ce sa zic. depinde de multe circumstante. in orice caz, bine ca il pedepsim amandoua pe cel care fuge :))))

  • monoloage

    1. ambra a concretizat cel mai bine in ultimul comment ceea ce as fi vrut si eu sa zic…
    2. daca fuge poate are un motiv….intr-o relatie…nu este pedepsit doar cel care fuge…;)
    3. nu exista iubiri imposibile… ci doar relatii ce nu merg…

  • simona

    Nu exista iubiri imposibile, ci doar negari , dorinta escerba a omeniri de nou necunoasterea de sine uneori rezulta relatii dezastruoase.Fuga este o lasitate si daca esti las nu poti sa zici ca iubesti. IUBIREA TREBUI TRAITA SI ATAT.Cand iubesti nu cred ca te mai gandesti la viitor,ma rog daca iubesti cu adevarat?
    asta este o intrebare pe care cred ca ne-o punem cu totii cand se sfirseste o relatie.OARE AM IUBIT CU ADEVARAT?
    OARE MA IUBIT CU ADEVARAT?…..oricum totul este sub semnul intrebari si viata insasi dealtfel.

  • nikosita

    imi place foarte mult postul. si blogul tau implicit 🙂
    cat despre iubiri… si suflete perechi.. feti frumosi cu stea in frunte si povesti cu cai albi.. sper ca nu sunt subiecte despre care doar sa scriem 🙂 hai sa credem. pt ca ni s-a dat sansa sa credem macar.

  • flavia

    ha ha.tratam stangaci ceva mult prea amplu.totul ce implica un complement ciurcumstantial de loc,mod,timp devine relativ.monoloage are dreptate.de ce dejucam sentimentele aparute pe parcurs?in fond,nu toti incepem o relatie cu dreptul(sau macar avem iluzia).stangul va interveni pe parcurs!si in fond(rmand o retorica caracterizatoare)de ce exista nevoia de expresie?oare o sa ne golim de continuturi refulate??

  • Rocsy

    Ambra, scrii foarte frumos, poate ca umila mea apreciere nu e fantastica,dar simt nevoia sa mai adaug ceva la capitolul”iubirea imposibila”,am simti-o pe pielea mea…a fost greu sa mi-o rup din suflet…dar a trecut..de cate ori incercam sa-l uit, aparea de niciunde cu un semn in treacat sau o privire..si reaprindea jaraticul sufletului..pentru a nu stiu cata oara.niciodata nu mi-am putut da seama ce m-a facut sa-l aleg pe el.era perfect..pentru ca avea defecte ..pe care le adoram.sfarsitul a venit repede si a fost dur.desigur,a venit la momentul in care eram suficient de sus incat impactul cu solul sa fie fatal realitatea e cruda. era distanta infinita intre fanteziile mele si realitatea..iluzia..nenorocit dusman..cautam inceputuri grandioase printre sfarsituri fara sens..am incetat sa mai cred in vise cand m-am incapatanat sa-l descopar..nu mi-a fost frica de ceea ce aveam sa vad..dar ar fi trebuit..acum reusesc sa nu mai caut in profunzimea sufletului doar incercand sa demonstrez ca sunt mai buna decat tine…sa fiu mai buna decat ceva ce nu exista..decat ceva ce odata am idolatrizat..absurd…

  • anaayana

    Iubirea se învaţă în permanenţă, e un cântec foarte frumos despre asta pe care ti-l pot trimite, daca vrei.

  • darth_traya

    1. Azi am ajuns din click in click pe blogul tau. Imi place si te voi citi.
    2. Ai scris despre ceva…dificil, cel putin. Postul asta m-a dezamagit. Nu in sensul de calitate, evident, ci de idei. Pentru ca inca vreau sa cred ca iubirea nu are inceput si sfarsit. vreau sa cred ca nu se va termina. ca nu exista nici macar”pana ce moartea ne va desparti”. Stiu sunt idealista si copilaroasa, dar acum chiar asta vreau sa cred. Ca in ciuda a orice as putea face gresit, nu se va sfarsi.

  • cuvintevinete

    nu te cunosc nu ma cunosti…si totusi …parca ai citit parti din sufletul meu..l-ai luat si le-ai transpus in gandurile astea…nu stiu daca are vreo importanta dar simt nevoia sa spun cate ceva despre mine…ba nu despre perioada asta a vietii mele. am avut azi o zi ciudata. mai ciudata decat zilele ciudate si obisnuite ale mele . am trait niste sentimente bizare. sentimente noi dar totusi vechi…doar intensitatea lor e noua si nu stiu cum sa le descriu. poate o sa te intrebi de ce iti spun astea. nici eu nu stiu. stiu doar ca nu mai pot si ma agat de faptul ca …m-am regasit in cuvintele tale…am citit tot ce ai scris si am avut senzatia aceea de deja-vu…ai patit vreodata? astazi am vorbit cu o persoana care suferea . nu o cunosc. dar i-am zis doar ca imi pare sincer rau ca sufera. si …a ras…s-a intrebat cum e posibil ca unei persoane straine sa ii pese de alta persoana straina. si mi-am dat seama ca nu e vina lui pentru ca lumea asa e…nu e obisnuita sa aiba sentimente pentru ceilalti, nu e obisnuita sa ii pese cuiva… de aceea pare ciudat cand cineva iti spune ca tine la tine…cu atat mai mult un strain. o sa zici din nou poate ca aberez si ca ce legatura are cu tine. poate gresesc, poate am gresit si cu el, poate nu il cunosc si poate nu stiu ce simte, poate nu trebuia sa-mi pese. oricum e foarte tarziu si nici nu stiu cum am ajuns pe pagina asta si cum am inceput sa scriu toate aceste aberatii. nu stiu. simteam nevoia doar sa scriu. si pentru ca jurnalul meu nu ma mai ajuta am zis sa incerc…poate cineva o sa aiba atata timp cat sa auda doar un gand a unei persoane straine…si poate cumva o sa-i pese. iarta-ma. am inceput sa aberez. in ultimul timp gandesc prea mult…simt prea intens . si trebuie ca macar franturi de gand sa le las sa plece…ca sa nu innebunesc. dar …cam atat cred ca te plictisesc si incep deja sa ma pierd…lumea mea se pierde…viata mea , gandurile mele , tot. nu mai stiu cine sunt…sau cine eram. stiu doar ca mi-e frica. mi-e frica de atatea lucruri. si mai stiu ca suspin mereu . si mai stiu ca nici eu nu imi mai pot intelege gandurile . ma pierd de mine. si asta ma sperie. oricum cred ca e momentul sa termin…pana nu incep cu toata viata mea…caci nu as mai termina …apropo blog-ul meu e gol…nu am avut timp sa scriu nimic…o alta problema…nu mai am timp sa fac ce imi place. devin sclava sistemului asta nebun. nici nu ma mai revolt….am inceput doar sa fac exces de puncte de suspensie…mi-e sila sa ma mai explic…acuma daca ma gandesc nici nu inteleg ce am scris…sau de ce am facut-o. ma rog…iarta-ma ca ti-am lasat toata chestia asta fara rost …………..

  • iioana

    iubirea e imposibila si cand iubeste numai unul…cred

  • Ambra

    Eu asa include-o si pe asta la capitolul asteptari nerealiste.

  • centrefold

    Ambra a scris in numele mai multor persoane. Pur si simplu a inteles o stare , a realizat niste conexiuni intre idei, a caror corectitudine a fost ulterior confirmata de ceilalti.

    In opinia mea, nu exista doua iubiri identice ( cum nu exista doua persoane identice ). Si la fel cum noi toti suntem nemuritori, asa e si iubirea pe care o purtam.

    @cuvinte : mi-ar fi placut sa iti citesc blogul…

  • Ambra

    Recunosc ca si eu as fi vrut sa citesc blogul lui cuvintevinete, de fapt am avut la un moment dat intentia sa-i raspund dar m-am gandit ca avea nevoie doar sa fie ascultata(citita) in tacere, fara cuvinte de genul „lasa ca trece”, „e doar o faza”, „asta e viata”.

  • craiasa zapezii

    Poate cineva sa spuna ce e iubirea? Nu cred… Pentru fiecare are un alt tipar. Ce e imposibil pentru mine e posibil poate pentru tine. Depinde cat de mult suntem dispusi sa renuntam sau cat de mult facem ca iubirea sa fie posibila. Daca nu am facut totul ca sa spargem barierele nu inseamna ca n-am iubit.

  • Ambra

    In dragoste ca la razboi, e permis totul si tot asa, castigi sau pierzi, nu exista jumatati de masura. Ai dreptate, daca n-am facut totul nu inseamna ca n-am iubit, inseamna ca n-am iubit suficient sa vrem sa dam totul(a se citi: sa-ti pui sufletul in palma cuiva) si atunci cautam pretexte. La urma urmei cine e dispus sa-si recunoasca propriile lasitati sau propria neputinta?

  • catharsis

    s-a vorbit pana acum de iubirea imposibila, insa iubirea adevarata, sufletul-pereche exista? din pacate, eu tind sa cred ca nu..pana la urma si iubirea e limitata, are inceput si tot ce are inceput trebuie sa aiba si sfarsit..doar ca multi dintre noi refuzam sa credem asta

  • arrow

    nu cred ca poti sa dai comanda pe net sa-ti aduca sufletul pereche sau sa il cumperi la un supermarket.niciodata persoana de langa tine nu va fi in totalitate cum iti doresti.daca sentimentul de iubire exista de ambele parti atunci poti sa iti…….nu stiu cum sa spun……. poti sa iti „faci” sufletul pereche.aceste cuvinte sant pt ambele persoane care formeaza un cuplu:invata ce-i place,ce nu-i place,ce il face fericit,ce nu si fi foarte,foarte pregatit sa faci compromisuri mai mici si nu vreau sa te dezamagesc dar 90 la % sant mari.gandeste-te ai un „atuu” foarte puternic:te iubeste.(„foloseste-te” putin de acest atuu)incerca sa comunici si sa iti spui punctul de vedere si ceeea ce ti-ai dori de la persoana de langa tine,bine nu sari calu’.daca tu ii demonstrezi ca vrei sa fi o viata langa el atunci compromisurile ti s-ar parea ceva normal si la un moment dat realizezi cat de norocos esti ca ti-ai gasit sufletul pereche.acum sa nu crezi ca daca ai pe cineva te iubeste,il iubesti si gata vrei sa il „faci” sufletul tau pereche nu e asa usor.trebuie sa treci prin multe incercari ca sa ai „petecul tau” dar merita tot efortul.

  • Ambra

    Recunosc ca esti plin de bunavointa … dar … eu nu caut rezolvari, nu cer ajutor si nici nu vreau sa fiu consolata, incerc doar sa pun in fata celorlalti niste lucruri trecute prin filtrul personal. Nimeni nu detine adevaruri absolute si fiecare va interpreta in felul sãu ceea ce am scris, in functie de experienta de viata.

  • arrow

    imi pare rau ca ti-am creat aceasta imagine.nu vreau sa consolez pe nimeni.am intrat pe pagina din pura intamplare si imi place!randurile pe care le-am scris nu sant pt tine pur si simplu le-am scris fara nici un scop de a da vre-o solutie la problemele altora.asa mi-a venit sa scriu.nu vreau sa supar pe nimeni.

  • Ambra

    Ok, nu m-am suparat. Cred ca este mai bine sa pastram un ton „general”.

  • ralu

    exista iubiri imposibile si sunt tare dureroase … motive? multe. ce zici de relatia de rudenie?

  • gandurinespuse

    Iubire imposibila..o iubire imposibila aduce cu ea si dorinta de a nu mai trai nimic dupa ea..e acea iubire care stii inca de la inceput ca nu se va implini pe deplin si totusi te arunci, e vorba de chinul unui suflet, e vorba de zile intregi cu lacrimi in ochi, de dimineti in care dorul nu te mai incape, in care parca ai uitat tot si vrei din nou sa te arunci in ochii care te-au facut sa simti ca traiesti, sa iti reimprospatezi amintirea imbratisarii din nou, sa o simti din nou fericita langa tine. E egoisul in starea lui cea mai pura, e gelozia pe cele mai neinsemnate gesturi, e dorinta ca dupa ce se va sfarsi sa stii ca o vorba, un gest, orice, va ramane doar al tau.
    Sunt casatorit de 5 ani, astept un copil, si viata mea e un cosmar frumos de cand am avut curajul sa ii spun celei de care m-am indragostit in urma cu 2 ani si ceva ca o iubesc, ca ii sorb fiecare privire, ca ma trezesc in fiecare dimineata cu lacrimi de dor in ochi..dor dupa ceva ce nu stiam cum arata ,dar eram macinat de dor.., ca visez cu ochii deschisi la o viata cu ea langa mine..o sa ma judecati toti, o sa ma blamati si o sa spuneti ca sunt un inconstient, dar eu nu mai pot..sa va spun tot ce am eu in suflet, sa va descriu ceea ce nu stiu ce e, nu pot..pot doar sa va spun ca pentru mine o iubire imposibila inseamna lacrimi..multe lacrimi, ce imi scapa din ochi oriunde as fi..un simplu gand la ea, un singur moment in care constientizez cat de mult o umilesc si o murdaresc cu sufletul meu, ma aduce in pragul disperarii..si nu pot renunta la ea, pentru ca stiu ca e EA…si EA nu renunta la mine pentru ca stie ca sunt EU..

  • HOPE

    Eu credeam in iubire fara sfarsit…si poate ca inca voi mai crede dupa ce voi INTELEGE ceea ce simt exact… M-am maritat de cateva luni cu cel langa care ma simt in siguranta, cu un barbat care stie sa ma iubeasca si sa ma alinte cum vreau…Credeam ca il iubesc…cateodata mai cred asta…Dar ceva fara explicatie s-a intamplat in luna noastra de miere: pur si simplu am intalnit pe cineva care mi-a luat mintile…fara sa faca nimic. Nu stiu de ce barbatul respectiv mi-a cazut cu tronc si a reusit sa imi scufunde toate principiile si ideile in care eu credeam. Pur si simplu cand l-am vazut si l-am auzit vorbind pt intaia oara mi s-a inmuiat tot corpul si luna noastra de miere a devenit pt mine un calvar, iar constiinta a inceput sa imi apese tot mai greu pe umeri. Am incercat sa imi explic acele sentimente care mi-au inundat sufletul…dar nu am putut; am zis ca cine ar sti e simt ar spune ca sunt nebuna, pt ca deabia ma maritasem si, in plus, barbatul de care ma indragostisem din senin era un om pe care nu-l mai vazusem in viata mea si care nu imi daduse nici un semn ca ar simti ceva pentru mine; si eu eram constienta de faptul ca era vorba despre o iubire imposibila…ma gandeam ca sunt extrem de copilaroasa si mi-am impus sa nu-l las pe sotul meu sa banuiasca ca se intampla ceva cu mine.Si tare greu mi-a fost…Si acum, dupa 5 luni de cand l-am cunoscut pe acel barbat, intr-un colt al inimii mele inca arde ceva…Nu stiu ce e, nu-mi pot explica…Mai vb pe mess cu acel barbat, suntem doar amici…cel putin eu incerc sa nu ma dau de gol, pt ca sunt constienta ca ar crede ca sunt nebuna. Si seara, cand ma asez in pat langa sotul meu cel tandru, ma doare sufletul si ma gandesc pe cine iubesc eu, de fapt: pe cel care ma face sa ma simt ocrotita, care imi confera liniste sufletesca si caldura dragostei sale sau pe barbatul care, intr-un fel inexplicabil, mi-a zdruncinat intreg universul?…

  • Molnar Madalinuka

    scria cineva mai sus ca ne indragostim de cine nu trebuie…asa e….dar nu noi alegem…ne indragostim fara sa ne dam seama…..acei 2 tineri de iubesc dar daca e imposibila nu e pt ca ei nu se iubesc ci pt ca intervin cei de afara cum ar fi parintii sau eu stiu….oricine altcineva…lumea este foarte rea in zilele de azi

  • Gabi

    Nu vreau să cred în iubiri imposibile! Vreau să cred în iubire si atât. Mă zbat într-o asemenea dilemă, el e undeva departe, avem o relaţie de 4 ani, dar eu nu pot pleca din cauza unor obligaţii morale care tin de familie, de un tată bolnav şi singur… Şi mă rup în două şi nu pot renunţa, pentru că eu ştiu că e marea iubire…Şi vreau să cred, ca şi Coelho că..dacă îţi doreşti cu adevărat un lucru, tot Universul conspiră la îndeplinirea lui. Vreau să cred!!! Doar că el nu mai crede…. şi lupt, şi am ars ca o lumânare, până la capăt…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: