Uitarea


Am in fata un petic mic de hartie. Ma uit la el si imi spun ca nu-mi ajunge sa astern toate gandurile care ma napadesc. De fapt, de unde disperarea asta ca trebuie sa-mi impartasesc toate gandurile? Poate ca e mai bine sa le pastrez pe unele doar pentru mine. Astfel, nimeni nu va mai avea pretentia ca ma cunoaste.

*

Sunt zile in care pur si simplu uit de tine. Ca si cum nici nu ai exista. Nu este bine dar nici rau. E un fapt ca oricare altul. Si daca asta ar fi ragazul pe care creierul meu il cere ca sa-si aseze sertarasele in ordine as intelege si as accepta. Ce nu inteleg este furia cu care te intorci inapoi in gandurile mele. Sunt momente in care furia asta imi paralizeaza oricare alte intentii si nu-mi ramane de facut decat sa ma gandesc la tine. Probabil ca totusi nu te iubesc atat de mult de vreme ce gandurile mele nu ajung niciodata acolo unde mi-as dori. Se intorc inapoi si vad cum de la o vreme sunt tot mai putine. Acum pot sa inteleg si de ce. Am inceput sa te uit. Simplu, firesc si deloc surprinzator.

Copyright © by Ambra

Reclame

7 responses to “Uitarea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: