Umbra


Aripi negre si priviri tacute … Nu trecea nimeni si linistea devenea apasatoare. Isi dorea sa se intample ceva, orice care sa o scoata din visarea blanda care o cuprinsese. Plutea ceva in aer si acel ceva o facea sa-si doreasca sa se rupa de tot. Sa iasa din ziua de azi fara sa-i fie teama de maine. Ce se va intampla maine? Maine inseamna el.

Si a venit si maine. Inevitabil pentru ca timpul nu se opreste pentru nimeni.

Maestrul si umbra privisera cum se scurgea din clepsidra timpul care masoara iubirile efemere si atunci cand mai ramasese doar un firicel Maestrul se intorsese in sfarsit spre umbra. Umbra se facuse mica cand ochii lor se intalnisera si auzise un surd „du-te, ai treaba”. Isi desfacuse aripile si plecase. Ca de obicei isi dorea ca drumul sa nu se termine si sa nu ajunga. Cum putea sa aiba astfel de ganduri? Doar avea o misiune … 

Incet, se strecurase o umbra in incapere. Nu o vazuse nimeni, cei doi erau prea ocupati cu propriile lor ganduri. Umbra cu aripi negre se asezase intr-un colt, isi stransese aripile si asculta. Avea o misiune de indeplinit dar pentru ea timpul nu insemna nimic. Timpul lor insa se terminase. De ce trebuia sa fie totul sfasiere, de ce atunci cand ea spunea da el spunea nu?

Ii mangaia tacut umerii si astepta cuvintele ei. Stia ca nu mai exista cale de intoarcere si totusi astepta verdictul final precum condamnatii care mai spera si in al 12-lea ceas ca li se va da o sentinta favorabila. A fost de ajuns o singura fraza pentru ca totul sa se spulbere.

„- Am incercat sa te iubesc dar stiu doar ca nu pot sa te urasc.”

Umbra vazuse de prea multe ori scena asta asta asa ca a considerat misiunea indeplinita. Ar fi putut sa le mai dea o sansa si sa intoarca clepsidra dar stocul de sanse era foarte limitat si umbra trebuia sa aleaga cu grija. Aici nu mai era cazul. Indiferenta ucisese orice sansa.

Maestrul si umbra au o misiune ingrata. Lucreaza la departamentul „Despartiri, lacrimi si altele” si ei tot spera ca intr-o zi departamentul lor se va desfiinta dar ziua aceea e inca departe. Si nimeni nu-i ajuta …

Reclame

2 responses to “Umbra

  • monoloage

    „O umbră se închide în mine
    O umbră prin mine trecu
    E-atîta de rău că e bine
    E-atîta de mult dacă e nu”…..
    si cand te gandesti ca viata fara dragoste e ca umbra a ceva ce poate fi…. o zi placuta!

  • Ambra

    … Fiori prin mine umblă
    Şi nu am trebuinţă
    Te rog pe tine umbră
    Să redevii fiinţă.

    … si pentru tine ziua sa fie la fel

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: