You are currently browsing the category archive for the 'impersonale' category.

O picatura venita de niciunde mi-a ars mana. Am privit in sus si l-am zarit. Era ingerul meu necesar care orbise de atatea lacrimi. Am intins mana catre el dar nu m-a vazut si a continuat sa planga. Pentru mine. Ce puteam sa-i cer mai mult? Sufletul meu va fi mai greu decat lacrimile lui si bietul meu inger nu se va mai ridica niciodata din tarana.

Sa dau timpul inapoi n-are rost, stiu ca as face aceleasi greseli. Am fost atunci, sunt si acum si voi fi si maine acelasi om. Istoria ne invata … ca nu invatam nimic din istorie.

Sa uit, sa iert? De ce as face una sau alta? Nu vreau nici sa uit, nici sa iert. Imi voi purta povara pana la capat. Sunt gandurile mele si am invatat sa traiesc cu ele. Nu caut limanuri, nu astept minuni si azi e la fel de bun ca si maine sau ca si ieri.

Am nevoie de ceilalti exact in aceeasi masura in care au si ei nevoie de mine. Astazi da, maine nu si viata merge mai departe. Poate ca doare uneori dar cu timpul invatam sa ne suportam singuratatea.

Devreme, tarziu, azi, maine sunt doar simple cuvinte pe care nu le mai ascult. Nu ma mai agat de prezent, nu mai traiesc in trecut si viitorul este doar o alta zi din calendar. Ma “construiesc” cu fiecare zi care trece.

Nu cer nimanui sa ma accepte, fiecare e liber sa ma judece si sa ma osandeasca dupa chipul si asemanarea lui. Eu imi voi urma calea care nu stiu inca unde ma va duce.

Copyright © by Ambra

M-as multumi intr-un final

S-ating cu sufletul furtuna

Si peste mine linistea sa curga

Sa tin ascunsa in palme ploaia

Si printre degetele rasfirate

S-o las incet sa alunece

De dupa stropii care cad

Sa cred ca a fost doar o parere

Obrazu-ti ars acum de lacrimi.

N-am curajul sa recunosc

ca mi-este dor de tine

tin cu dintii de orgoliul meu

pentru ca nu vreau sa crezi

ca as fi in stare sa fac drumul acela pana la tine

si in genunchi

daca mi-ai cere-o.

Urasc si iubesc tot ceea ce te inconjoara

Sa te vad este un privilegiu,

sa-ti vorbesc un dar ceresc

pe care insa il cersesc in zadar.

Ce daca viata merge inainte?

Eu imi prelungesc gratios agonia

Caci fara dragostea ta nu exist.

Copyright © by Ambra

Arthur Schopenhauer

Nu este o metaforă când spui că viaţa fiecărui om este o luptă continuă cu mizeria, cu plictiseala, cu semenii săi, cu realitatea. Omul găseşte adversari pretutindeni şi moare cu armele în mâini. Dar existenţa noastră nu este posibilă fără toate acestea. Fără presiunea exercitată de atmosferă corpul plesneşte; tot aşa, lipsa durerii, mizeriei, a necazurilor şi nevoilor de tot felul ar provoca o creştere nemăsurată a orgoliului frizând extravaganţa.

Arhiva

comentarii recente

ClickLink.ro

Blog Stats

  • 165,580 hits
click tracking

Flickr Photos

OMG ! [ Explore #1 ]

Is it a lollipop?

Elgol

back together

More Photos

 

decembrie 2009
L M Mi J V S D
« Iul    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Copyright

Creative Commons License
Jurnal Amar de Ambra Popa este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-Fără Opere Derivate 3.0 România.
Bazată pe opera disponibilă la jurnalamar.wordpress.com.
Permisiuni peste scopul acestei licenţe pot fi disponibile la jurnalamar.wordpress.com/contact Preluarea textelor se face numai cu citarea sursei. La sfarsitul fiecarei preluari de text trebuie sa existe un link catre acest blog.