Ghemuit pe podea
intr-o odaie cu peretii goi
imi privesc mainile.
Ma gandesc la mine
si mi se face frica.
Imi trec degetele
peste cioburile
in care s-a imprastiat
timpul meu
si nu simt nimic,
cioburile nu ma taie.
Nu simt nici durere,
nici tristete
dar nici bucurie,
nu simt nimic.
Daca a fost ceva,
candva,
nu stiu.
Au trecut toate.
E cineva in spatele
cioburilor
dar nu ma regasesc.
Sunt prea multe umbre.

Copyright © by Ambra