M-am decis, scurt si la obiect – schimb blogul, mai precis felul de a scrie. Nu pentru ca a venit primavara, nu pentru ca e in ton sa schimbi tot timpul ceva, nici macar pentru ca m-am saturat sa-mi gasesc textele copiate de tot felul de nerozi si nu comentez mai mult desi stiu ca risc spunand asta(unii vor crede ca imi fac reclama dar mi-e indiferent, lumea oricum comenteaza, judeca si pune etichete) ci pur si simplu pentru ca asa vreau eu, pentru ca nu mai am chef sa fiu un om rezonabil si punct.
Flickr Photos
|
Copyright
Jurnal Amar de Ambra Popa este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-Fără Opere Derivate 3.0 România.
Bazată pe opera disponibilă la jurnalamar.wordpress.com.
Permisiuni peste scopul acestei licenţe pot fi disponibile la jurnalamar.wordpress.com/contact Preluarea textelor se face numai cu citarea sursei. La sfarsitul fiecarei preluari de text trebuie sa existe un link catre acest blog.
Ambra
11 comments
Comments feed for this article
martie 28, 2009 la 9:32 pm
ana
tot raul spre bine, parca asa se spune, nu!?
succes
martie 30, 2009 la 8:32 am
Ambra
Multumesc.
martie 30, 2009 la 2:04 pm
Diana
Buna, te citesc de foarte mult timp dar e prima data cand postez vreun mesaj. Abia astept sa vad ce scrii. Intru des pe blogul tau si tot asteptam sa postezi ceva nou..si asteptam…asteptam.. Inca mai astept.:)
O zi frumoasa!
aprilie 26, 2009 la 1:55 pm
moi non plus
cum le gasesti copiate?
aprilie 27, 2009 la 9:06 am
Ambra
La inceput absolut din intamplare pe un forum. Apoi am cautat din curiozitate pe google o fraza din textul respectiv si am avut neplacuta surpriza sa constat ca “nerozii” cum le spun eu impartaseau celorlalti “trairile” pe care le incercasera atunci cand “scrisesera” poezia sau textul furat. Mi s-a facut scarba si asta e unul dintre motivele pentru care scriu din ce in ce mai putin pe blog. De fapt, nici blogului acestuia nu-i mai vad rostul.
aprilie 27, 2009 la 10:00 am
moi non plus
mda…te inteleg perfect..eu am gasit pe un hi5 texte intregi din blogul meu luate cu copy paste iar linkul meu era amintit cumva, nelegat de texte. Am descoperit asta pt ca aveam intrari de acolo (statcounter rulz). Am mers si mai departe si i-am dat add respectivei (o pustoaica de 16 ani) si am vb cu ea pe mess, aceasta sustinand ca sunt ale ei si ca inspiratia ii vine de la orele de romana:)) si din viata, caci a trecut prin multe. Evident ca la final i-am spus ca eu sunt autoarea si ca ar trebui sa ii fie rusine pt plagiat. Si-a cerut scuze si a sters textele
..Asta e, sper sa nu mai repete.
aprilie 27, 2009 la 11:25 am
Ambra
Atunci tu esti mai norocoasa ca mine
Respectivii nu si-au sters textele ba mai mult un “neica nimeni” a mai si publicat o carte care este prefatata de un text de al meu. Probabil ca si-a inchipuit ca ma voi simti flatata … Cum n-am chef sa ma lupt cu morile de vant consider ca este mai bine pentru linistea mea sa ma retrag si daca simt nevoia sa scriu ceva o voi face departe de ochii lumii.
aprilie 27, 2009 la 11:50 am
moi non plus
ai dreptate,asa ceva este demotivant de-a dreptul..e pacat insa pt noi ceilalti, care te citim cu placere
aprilie 27, 2009 la 7:19 pm
Ambra
Multumesc frumos si imi pare rau daca unii dintre cei care citesc blogul meu sunt dezamagiti. Mie personal nu mi se pare “fair” sa restrictionez accesul pe blog, asa ca, ori scriu si citeste toata lumea ori mai bine nu mai scriu deloc sau eventual inchid blogul si pun punct acestei povesti. Asta pe langa faptul ca nici restrictionand accesul nu ai siguranta ca nu se va gasi cineva care sa-ti insele buna-credinta.
aprilie 27, 2009 la 8:03 pm
compotdefructe
Mie imi este foarte dor de scrierile tale… de aici. Esti, probabil, indreptatita sa crezi ca este mai bine sa taci. Si eu m-am gindit ca nu prea (mai) are rost sa “tin” un blog, abia inceput de altfel, atita vreme cit unicul scop pentru care a fost creat a fost deja atins. Nu mi-am propus sa imi regindesc, redefinesc obiectivul blogului, prin urmare nu ii mai vad rostul. Insa cineva mi-a spus ca a mai ramas ceva de spus… inca ceva. Si ca am sa descopar curind, chiar singura, ce anume… Decizia ta de a-ti inchide blogul sau de a stopa scrierile aici ma intristeaza. Nu sunt singura, probabil. Ma gindesc acum doar la un singur lucru. Posibil valabil (si) pentru “copierile” rindurilor tale… Ma gindesc la cele/cei ce fura gindurile ce tu le-ai asternut. Si le-as face o urare: sa primeasca ele/ei ce poate tu n-ai stiut primi in urma incrustarii sentimentelor descrise aici cu singele sinceritatii curgind din rindurile scrise… sa le fie lor de folos, daca nu-i va ucide mai intii adevarul din ele…
aprilie 29, 2009 la 1:38 pm
Ambra
C. stii ca aici, pe blog, cuvintele tale sunt intotdeauna binevenite. Pentru restul ce sa zic, e simplu si complicat in acelasi timp.