Sufletele frunzelor atarnau pe crengi amortite de toamna care trecuse peste ele si timpul parca se oprise din mers. Vantul purta dupa sine, imprastiind aiurea, ramasitele unei zile ca oricare alta. Ziare, gunoaie, caini vagabonzi, geamuri ferecate, vitrine goale, strazi intunecate si din cand in cand, un trecator grabit cu mainile ascunse in buzunare. Umbre pustii care se prelingeau pe langa ziduri cenusii. O cladire inceputa si neterminata care-si casca haul fundatiilor ruginite de acum catre un cer indiferent. Un paznic beat cu o sticla de vodca in mana care-si injura viata care nu a fost asa cum ar fi trebuit sa fie dar a cui e? Nimeni nu priveste pe nimeni, nu se vad zambete, nu se aud hohote de ras. Copiii s-au ascuns de mult si jucariile au ramas parasite prin curtile din spatele gardurilor zabrelite. Sunt ultimele zile ale lui noiembrie si frigul si-a intins gheara asupra tuturor. Toamna a otravit cu mireasma putregaiului un oras care se invarte nauc in jurul sãu iar oamenii care-l traverseaza zi de zi sunt doar puncte mobile pe o harta a deznadejdii. Prea mult intuneric si frig.