Intrat-am in toamna simplu, firesc
Da, au fost ploi, a batut vantul
si frig a fost
Si frunzele ingalbenite au cazut
Nimic nou pe frontul toamnei, cum ar zice cineva. Sunt toate asa cum le stii. Si eu sunt la fel in toamna asta. Poate un pic mai mica, mai zgribulita, cu mainile inghetate si cu sufletul amortit. Dar sunt tot aici desi sunt zile in care visez la palmieri si la maimute. La urma urmei, de ce nu si maimute?! Pentru acele fiinte obraznice care-ti fura din mana si scot limba la tine, carora nu le pasa ce crezi despre ele, toamna nu exista. Pentru maimute exista doar palmierii si caldura soarelui si poate ca e de ajuns. Aici, ma acopera cerul lui Bacovia si ploua diluvian. Toamna se-ncolaceste in sufletul meu si isi infige adanc ghearele in farama de zambet care mi-a mai ramas, transformand-o intr-un rictus de dezgust. Imi port pasii pe strazi cenusii, trec pe langa oameni grabiti si intunecati, masor timpul care curge prea grabit catre noapte si ma gandesc la palmieri si maimute. E refugiul meu in fata toamnei. O fi bine, o fi rau? Nu stiu dar stiu ca va trece si toamna asta si undeva ma asteapta maimutele si palmierii.
Copyright © by Ambra
Ambra
7 comments
Comments feed for this article
septembrie 30, 2008 la 5:24 am
rasarit
toti scriitori adevarati au o slabiciune in fata toamnei. se regasesc in sumbrul lui septembrie. Tocmai pentru ca poti privi cerul prin copaci, oamenii sunt mai putini iar hornurile caselor sunt…..
septembrie 30, 2008 la 3:49 pm
DANITM
te citesc de mult timp si ascunzi tare multa TRISTETE in texte…..DE CE?
octombrie 1, 2008 la 12:18 pm
Ambra
Pt. Danitm: multumesc frumos pentru vizite. In ceea ce priveste intrebarea de ce scriu asa de trist? de ce jurnal amar? cum am mai fost intrebata, raspund cu o mica analogie, cam exagerata recunosc. Dupa cum nici cei care scriu povestiri horror nu sunt niste psihopati, nici eu n-am de gand sa-mi tai venele. Poate ca inteleg unele lucruri intr-un fel anume, asta e tot. In rest, sunt la fel ca toti oamenii, am zile mai bune sau mai proaste. Si nu, nu scriu in zilele proaste, scriu cand am chef, daca am chef etc.
octombrie 3, 2008 la 7:02 pm
centrefold
cred ca postul asta a fost pentru maimuta din fiecare…
Scris ca al Ambrei nu gasesti usor
octombrie 7, 2008 la 7:25 am
Ambra
E cam mult spus dar multumesc frumos.
octombrie 17, 2008 la 9:54 pm
ravissimus
mereu m-am gandit ca visul unei nopti de vara e o piesa de teatru. acum imi dau seama ca e o sintagma in care am crezut prea mult. atat de mult incat la venirea toamnei, m-am trezit. nu este chiar o trezire bruta dintr-o atmosfera idilica, insa, din pacate pentru inteligenta mea mult prea apreciata, este o lovitura de pumn. a fost atat de frumos visul acesta incat si sistemul meu imunitar a luat-o razna si mi-a adus o multime de boli. dar pana la urma, dupa cum spunea o tanti simpatica “illusions never change into something real”. lasa maimutele. poti sa le vezi in troleibuzul 69 atarnate de bare.
octombrie 18, 2008 la 10:19 am
Ambra
Oricat m-as stradui nu vad in troleibuze maimute atarnate de bare. Vad doar oameni apatici, tristi, obositi, indiferenti, preocupati, aroganti, incercand sa pastreze aparentele in special cand racnesc in telefoanele mobile pe care le scot din buzunare plini de importanta, oameni care n-ar misca niciun deget daca ai avea nevoie de ajutor dar in final tot oameni. Incerc sa pastrez distanta dar nu se poate pentru ca un cot bine plasat in coaste te readuce la realitate si iti dai seama ca daca vrei sa nu fii calcat in picioare trebuie sa mergi mai departe, cat mai repede cu putinta. Si atunci de ce sa nu visez la maimute adevarate si la palmieri? Nici macar nu mai fac caz de trecerea anotimpurilor care iau cu ele si o particica din mine, e inevitabil asa ca prefer sa ma bucur cat sunt eu in stare de fiecare.