… moartea unui inger …

Ingerii nu mor niciodata. Nu pot muri pentru ca nu au o viata personala. Nu e sigur nici ca exista dar daca ar exista, atunci ei ar trai prin mine, prin tine, prin toti ceilalti care vor urma. De murit, mor doar visele noastre, sperantele, iluziile pe care ni le facem zi de zi si fara de care viata n-ar avea niciun sens. O viata fara iluzii e ca o balanta fara talgere, nu se justifica. Creãm si distrugem iluzii cu usurinta cu care copii fac baloane de sapun. Multe dintre ele chiar asa si sunt, simple baloane de sapun si stim de la inceput asta dar ne plac si ne lasam purtati de acel “ce ar fi daca …” Uratul apare atunci cand ni se sparge in nas balonul de sapun dar imediat alt balon ii ia locul ca intr-un nesfarsit lant al slabiciunilor. Gandurilor de doi bani le iau locul altele cu nimic mai bune in incercarea disperata de a schimba ceva intr-un loc deja parjolit de neputinta. “Disperarea”, e un cuvant maret si probabil motorul multor schimbari radicale dar cati sunt dispusi sa recunoasca! S-a demonetizat si acum suna banal ca si acel “sunt stresat”, spus cu ipocrizie in incercarea (probabil tot disperata) de a atrage atentia asupra nevolniciei personale. La urma urmei “Human life begins on the far side of despair” (Sartre).

Copyright © by Ambra