aprilie 23, 2008...7:57 am
Amar
Eu n-am venit sa te salvez de tine insuti. Nu stiu, nu pot, nu vreau dupa cum nici faptul ca ne intalnim acum nu e o intamplare. Ma astepti de mult, ma cunosti …
Ei ce zici? Cum este sa stai de vorba, fata in fata cu viata ta? De ce ma privesti asa circumspect? M-ai provocat de prea mult ori si trebuia sa-ti raspund in cele din urma dar asta ramane intre noi si peretii astia goi si murdari. Ei stiu sa taca mai bine decat o faci tu.
Pentru tine si pentru toti cei care s-au simtit macar o data neiubiti, nedoriti de ceilalti sau de viata insasi, pe cei pe care norocul i-a ignorat pur si simplu, invatati ca nu exista minuni, chiar daca si maine este o zi. De ce ar trebui ca maine sa fie altfel decat astazi sau ieri? Numai pentru ca va place, pentru ca vreti, pentru ca aveti nevoie sa credeti ca viata voastra nu este atat de idioata? Va loviti de aceleasi locuri comune, de truisme de genul “viata e grea”, “lumea e rea”, “ziua nu e ca noaptea”, mereu aceleasi cercuri concentrice, vicioase prin insasi esenta lor in care va invartiti asteptand solutia salvatoare, crezand, sperand, dorind ca ceilalti sa stie ceva ce voi inca n-ati aflat si care v-ar salva. Si asteptati in zadar. Problemele sunt aceleasi oferite mai mult decat generos tuturor. Cinic, dar adevarat. Nimeni nu este pe deplin fericit, nimanui nu i s-a dat dupa umilele mele cunostinte, cheia binelui, frumosului si adevarului absolut. Va raman lacrimile si ingerii in care sa credeti de nevoie. Ati invatat mult prea bine sa va plangeti singuri de mila cand v-ati dat seama ca nu va mai intampina compasiunea celorlalti si ei ocupati sa-si traiasca viata “mizerabila”, cum altfel?! Si apoi, fericirea altora este insuportabila.
Ambra
11 Comments
aprilie 23, 2008 at 4:40 pm
Daca fericirea altora este insuportabila, a noastra(a ta pentru tine, a mea pentru mine) cum e?
aprilie 23, 2008 at 6:49 pm
Intangibila
aprilie 24, 2008 at 5:27 am
hmmm…ciudat. Am cautat intr-un Dex ce inseamna ‘intangibila’(pentru ca nu cunosc prea bine foarte multe cuvinte si vroiam sa fiu sigur ca ii inteleg sensul -bine ca nici acum nu inteleg dar am cautat sa o fac
) si spune asa:
1) care nu poate fi atins,
2) care trebuie mentinut intact, sacru;
iar astea doua explicatii sunt aproape total diferite -poate chiar se neaga intre ele- pentru ca, in cazul de fata, fericirea poate fi atinsa(cucerita), dar insuportabila, poate chiar sacra.
aprilie 24, 2008 at 11:38 am
tot timpul..fericirea altora este insuportabila..pentru cei ce nu stiu sa fie fericiti…
aprilie 24, 2008 at 12:14 pm
Commentul urmator ii apartine Clarei careia simt nevoia sa-i multumesc pentru aceste ganduri care surprind poate chiar mai bine ceea ce am vrut eu sa spun …
“Nu ma asteptam sa ma salvezi de mine insami. Nici nu stii, nici n-ai putea, dupa cum faptul ca ne-am intilnit totusi, crede-ma, e pura intimplare. Nu te asteptam si nici nu te cunosteam dinainte. Cred ca nici n-am vrut sa te cunosc. Acum, insa, te recunosc…
Peretii care stiu sa taca mai bine decit mine o fac pentru ca ei nu au incotro. Se uita mirati la ce se intimpla linga ei, alaturi de el sau inauntrul lor si tac, inmarmuriti parca de ceea ce le este dat sa auda, sa vada.
Pentru tine si pentru toti ce s-au simtit macar o data Iubiti, invatati ca exista minuni, chiar daca miine uneori nu mai exista… De ce ar trebui sa existe mereu un miine? Ca sa te culci cu sufletul impacat ca miine vei putea spune ce n-ai apucat, din teama, rusine sau de prea mult zgomot de fond, sa spui astazi? Ca sa te simti mai bine ca miine vei putea sa faci ce ti-ai propus, dar n-ai gasit timp pentru asta? Ca sa te amagesti ca miine vei putea simti ceea ce astazi nu ti-a fost dat sa simti? De ce ar trebui sa ne bazam mereu pe acel miine? Cind azi e tot ce avem, sau exista macar o minima impresie ca l-am avea…
Solutiile salvatoare nu se afla la cei din jurul tau, la cei pe care ii astepti de atita vreme. Nu se afla nici macar in tine, acolo unde spun, documentat, psihologii sa cauti, ca vei gasi. Solutiile salvatoare pur si simplu nu exista. Pentru ca nu vrem noi sa existe. O viata mizerabila va fi mereu mai ‘de dorit’, mai explicabila, mai reala si mai palpabila – altfel, oare cum ne-am putea explica, in mod logic, noua sau celorlalti, ca mai exista dimineti cind ne trezim doar cu zimbetul pe buze, fara lacrima din ochi?”
aprilie 26, 2008 at 7:29 am
salvare exista , dar noi oamenii ne complacem in viata mizerabila, in starea aceea delasata. Poate am vrea sa ne punem in coltul camerei si sa ne imprietenim cu cei doi pereti, tacerea lor confirma amaraciunea noastra. Ne gandim la ziua de maine, dar ziua mereu incepe cu o dimineata.Dar toate diminetile lumii se duc pe un drum fara intoarcere.Pe drumul fara intoarcere se duc toate diminetile lumii, dimineata mea, dimineata ta , dimineata lui . In fiecare zi avem o singura dimineata , dar cati indivizi atatea dimineti ratacite.
aprilie 28, 2008 at 12:48 pm
si nu pot sa zic decat atat. te vad in toate femeile pe care cateodata le doresc.. si te vad in toate femeile..
aprilie 28, 2008 at 12:54 pm
Si inca mai gresesti … inca mai … iubesti … probabil
aprilie 29, 2008 at 7:10 pm
Solutii salvatoare… ciudata formulare.
Adevarata salvare nu e un rezultat al unei munci ( sau o solutie a unor probleme ) , ci o reactie.
@rasarit. E o melodie intr-adevar fermecatoare .
aprilie 29, 2008 at 8:37 pm
Totul e mult mai simplu. E o problema de atitudine. Daca te crezi nefericit si pierdut atunci asa vei fi. Un pic de filozofie a la Kant: realitatea este cu neputinta de atins, practic realitatea pentru noi este ce receptam noi. Ca un exemplu, obiectele din jurul nostru nu au nici o culoare. Noi receptam reflexia luminii in ele.
Deci realitatea este o iluzie. Depinde numai de noi cum ne raportam la ea.
mai 2, 2008 at 1:29 pm
bravo!!felicitari!!”realitatea e iluzie” si iluzia suntem noi!!ne place sa fim marionete..si ne plangem ca suntem umili…,ca nu putem..,ca nu avem!!!de fapt nu vrem!!si gata!!
viata asta e un razboi..care se da in fiecare dintre noi!
ce simti cand vezi un om mort…?cand moare cineva drag tie..
este ciudat..ne e frica de noi!!
intrebari fara raspuns iti pui mereu..
eu cred acum ca cel mai bine e sa lasi viata sa curga …caci nu noi hotaram cum o sa fie…ce va urma..
tu bucurate mereu!!!si orice rau ti s-ar intampla, multumeste-I ca n-a fost mai rau!!!
viata e superba!!!
Leave a Reply