Viata este un joc de noroc

fragment

Locurile, faptele si personajele sunt pura fictiune.

E primavara, dar ar putea la fel de bine sa fie toamna sau vara pentru ca in barul asta, care la urma urmei nu este decat un bar oarecare de pe o strada cu un nume imposibil de tinut minte lucrurile sunt mereu la fel. Aceiasi clienti, aceleasi discutii …

- Nu mai cred. Nici macar in mine. Am obosit sa caut explicatii acolo unde pentru toti ceilalti lucrurile sunt evidente si numai mie mi se par de neinteles. Asa nu se poate trai. Fiecare zi inseamna o noua ratare, o noua minciuna spusa cu zambetul pe buze. Pe cine mint de fapt? Oricum nu-mi pasa de ce se intampla in jurul meu. Nu mi-a pasat niciodata cu adevarat. Am vrut doar sa fac lucrurile corect si sa dau fiecaruia ceea ce merita, dar asta nu inseamna ca imi doream compania lor. Iar ei tocmai asta intelegeau si imi ofereau ceea ce eu nu cerusem: prietenia. Frumos cuvant dar gol de continut pentru mine! Ma cautau sa-mi impartaseasca trairile lor si eu ii ascultam. La inceput credeam ca o fac din curiozitate, pe urma din bun simt, in final mi-am dat seama ca asteptam sa-mi trezeasca vreun sentiment dar adevarul era ca ma lasau indiferent. As fi preferat sa fiu departe de toti si toate.

Inca din copilarie mi s-a reprosat ca sunt salbatic. Preferam sa pun distanta intre mine si ceilalti pentru ca aveam ceva de ascuns. Pe mine insumi. Nu m-a deranjat niciodata singuratatea. Am cautat-o, mi-am dorit-o si am ocrotit-o ca pe un lucru nepretuit. O singura data cineva m-a inteles cu adevarat si mi-a spus ca iti trebuie curaj ca sa-ti traiesti singuratatea. Nu mi-a placut sa vorbesc despre mine, despre familia mea, ce faceam, ce gandeam si nici acum nu-mi place. Am devenit un monstru de indiferenta dar stiu sa joc teatru atat de bine. Femeile ma iubesc crezand ca si-au gasit in sfarsit sufletul pereche, interpretand aerul meu plictisit drept dovada unei tristeti adanci care trebuie vindecata cu orice pret. Ar trebui sa ma vindece de mine insumi dar e in zadar. O tiganca batrana m-a intrebat de mult de ce-mi bat joc de norocul meu, ca nimanui nu-i este dat sa-si joace viata asa cum o fac eu. Abia acum incep sa inteleg ce-a vrut sa spuna dar e prea tarziu. Eu deja ma joc cu vietile celorlalti. Poate ca si tu ar trebui sa te feresti de mine …

(continuarea aici)

Copyright © by Ambra