poate, posibil, probabil

singuri, mereu singuri, tanjind in fiecare zi dupa o intamplare, dupa o minune care sa ne scoata fie si pentru o clipa din marasmul nostru fara sfarsit

cand toate zilele sunt la fel, nici albe, nici negre, ci doar gri si eterne ne inchinam in fata cinismului crezand ca am gasit adevaruri universal valabile

capitulam in fata unui gest umil pe care nu-l intelegem pentru ca sufletul nostru este golit de continut

ne stergem lacrimile aruncandu-le departe de obrajii nostri ridati prea deveme de neputinta atingerii idealului visat

cautam la infinit o faptura pe care s-o legam pe vecie de sufletul nostru pentru ca asa ni s-a spus ca trebuie si am crezut

rasturnam credinte pana cand suntem inghititi cu totul de haos

ne aparam de nebunie invocand eternul tertium non datur dar daca totusi

intre da si nu, s-a strecurat ceva care ne scapa?

poate ca de aceea viata noastra e un carusel

pentru ca undeva s-a stecurat un poate, un posibil si din cand in cand cate un probabil.

Copyright © by Ambra