You are currently browsing the monthly archive for martie 2008.
astazi in meniu nu vor fi nici fluturi cu aripi frante,
nici ingeri cazuti cu fete murdare
si nici dorinte sugrumate
vom fi doar noi, goliti de gandurile sumbre
pe care le-am alungat
in intunecatul nord
Pacat totusi
pentru ca atunci cand ne-am privit in oglinda
paream noi dar nimic nu mai era la fel
Si cand totul s-a intors impotriva noastra
si noua insine ne-am devenit dusmani
am trantit usa peste cuvintele
pe care am fi putut sa le rostim
si am fugit.
Copyright © by Ambra
singuri, mereu singuri, tanjind in fiecare zi dupa o intamplare, dupa o minune care sa ne scoata fie si pentru o clipa din marasmul nostru fara sfarsit
cand toate zilele sunt la fel, nici albe, nici negre, ci doar gri si eterne ne inchinam in fata cinismului crezand ca am gasit adevaruri universal valabile
capitulam in fata unui gest umil pe care nu-l intelegem pentru ca sufletul nostru este golit de continut
ne stergem lacrimile aruncandu-le departe de obrajii nostri ridati prea deveme de neputinta atingerii idealului visat
cautam la infinit o faptura pe care s-o legam pe vecie de sufletul nostru pentru ca asa ni s-a spus ca trebuie si am crezut
rasturnam credinte pana cand suntem inghititi cu totul de haos
ne aparam de nebunie invocand eternul tertium non datur dar daca totusi
intre da si nu, s-a strecurat ceva care ne scapa?
poate ca de aceea viata noastra e un carusel
pentru ca undeva s-a stecurat un poate, un posibil si din cand in cand cate un probabil.
Copyright © by Ambra
Am cantarit trecutul si prezentul
si n-au fost mai grele decat viitorul
viitorul meu ascuns, nenascut, nestiut
cel pe care l-am visat altfel, mereu altfel
pana cand am obosit sa tot visez
si atunci am plecat la drum
dar drumul nu mi-a fost prieten
si s-a tot incalcit pana cand
ne-am pierdut unul de celalalt.
Balanta ma trage in jos catre drum
dar astazi privesc spre cer si stiu ca
raspunsul tuturor intrebarilor
este acolo sus, in zborul pasarilor.
Copyright © by Ambra
«Daca stau sa ma gandesc bine nici nu-mi plac oamenii aia, dar ca in legile lui Murphy, pe zi ce trece ma inconjoara tot mai multi. Si atunci, daca nu-mi plac de ce m-as sacrifica pentru ei? Ceilalti ce au facut pentru mine? Cand am avut nevoie de ajutor au tacut ori au intors capul in alta parte. Multi spun ca nu merita sa te sacrifici pentru nimeni. Dar eu nu sunt ca ei, nu, nu eu nu sunt ca ei. Oare cum o fi mai bine? Sa-ti pese sau sa ramai indiferent? Mai bine imi dau demisia!»
Cam astfel de ganduri ii treceau prin cap lui V. incercand sa-si croiasca drum printre gramezile de gunoaie adunate de vant pe trotuar. N-au mai trecut de mult pe aici gunoierii si zau ca orasul asta ar avea nevoie de o curatenie generala, din catacombe pana la ultimul etaj de la Orient plazza. « Plazza rahat », surasese amuzat lovind cu piciorul un pachet destul de voluminos care ii atrasese privirea pentru ca era prea frumos impachetat pentru gramada de mizerii printre care trecea. Ce o fi? se intreba in sinea lui cautand un pretext onorabil la gandul ca ar putea trece cineva si o sa-l vada cum scormoneste prin gunoaie. Pachetul era destul de greu si cand il cantari in mana i se paru ca inlauntrul ghiceste prezenta unei carti. La un moment dat avu impresia ca sclipeste oarecum dar isi zise ca i s-a parut din cauza luminii inselatoare. Era tarziu si felinarele de pe strada aruncau o lumina palida. Dar cand pachetelul ii salta in mana se sperie de-a binelea. Vru sa-l arunce si poate ca ar fi fost mai bine daca ar fi avut idee ce il asteapta dar curiozitatea era mai puternica. Deh, nu degeaba spun batranii “curiozitatea a mancat capul pisicii”. Pe V. il va costa scump de tot. Cum altfel sa spui atunci cand pierzi tot ce ai avut, casa, familie, job si altii decid sa-ti dea un concediu nelimitat din lumea celor cu mintile intregi?
“Pe cel care va citi mai devreme sau mai tarziu aceste randuri il rog sa-mi indeplineasca o ultima dorinta. Desigur ar fi fost mult mai simplu sa insarcinez pe cineva anume sa-mi aduca la indeplinire testamentul dar am hotarat ca hazardul care mi-a dictat toata viata sa decida si de data asta si stiu ca nu-mi va insela asteptarile. Probabil ca va alege persoana cea mai putin potrivita pentru o astfel de misiune dar asta numai in aparenta pentru ca de fapt acea persoana cu siguranta va avea ceva in comun cu mine. Si daca tot intamplarea va face ca aceste randuri sa se piarda pentru totdeauna atunci inseamna ca nu trebuie sa afle nimeni povestea mea si tot ceea ce am trait n-a fost decat o minciuna dar eu nu-mi pierd speranta intr-o soarta mai buna.”
Asa incepea acel jurnal pentru ca V. gasise un jurnal in pachetul pe care-l desfacuse infrigurat acasa. Se ghemuise in fotoliu cu degetele inclestate pe caietul destul de voluminos de parca se astepta ca cineva sa apara de nicaieri si sa i-l smulga din brate. O dorinta? O Doamne, am dat peste testamentul vreunei nebune. Ce ma fac acum? O sa-mi ceara sa iau legatura cu familia ? Trebuie sa ma duc la vreun notar sa i-l arat ? In fine, sa citesc mai departe. Asa o sa aflu ce vrea de la mine, isi spuse V. intorcand paginile jurnalului.
Gandurile mele invalmasite te asteptau dar nu stiau unde sa te caute. Faptul ca acum citesti acest jurnal imi spune despre tine ca esti curios dar si un pic lacom ceea ce nu e chiar asa de rau din punctul meu de vedere. Dimpotriva as spune …
V. se stramba putin. Avea senzatia ca o pereche de ochii il urmaresc din intunericul de dincolo de fereastra.
Ambra
comentarii recente