Prostia parfumata

Jump to Comments

Pentru ca aveam chef de o schimbare m-am gandit sa fac o investitie in propria persoana materializata prin cumpararea unui alt parfum. Vroiam ceva nou, ceva ce nu mai avusesem si intamplator cineva imi pomenise de Boss Femme, evident de la Hugo Boss si vroiam sa-l incerc. Cum Bucur Obor imi era in drum am intrat si m-am dus glont la unul dintre magazinasele care vand parfumuri (diferenta dintre ele si tarabele din  piata consta in atitudine – la taraba am fost tratata mult mai politicos). Nu spun nimic nou, sunt convinsa ca toti am avut parte de sictirul vanzatoarelor din Romania. Parca toate invata la aceeasi scoala. In fine, ma pune dracu sa inoportunez un astfel de specimen care tocmai aranja marfa intr-o vitrina, lucru care cred ca ii solicita la maxim neuronul. Urmeaza dialogul. Eu : Va rog sa-mi dati sa miros un parfum Boss Femme. Ea : N-avem decat ce se vede. Eu repet cererea crezand ca n-a inteles ce am spus pentru ca nu vad sensul raspunsului ei. Ea continua : Sa va arat sa mirositi ? Eu:??? (sticla doar o vazusem … mai vroiam in prostia mea sa-l si miros sa vad daca-mi place … ce pretentii aiurea) dar ma abtin si aprob din cap. Cu un sictir desavarsit, dupa ce m-a masurat din cap pana in picioare(bag seama ca nu aveam fata de Boss Femme, concluzia era mai mult decat evidenta), intinde mana dupa sticluta de parfum si cu acelasi sictir pe care nu si-l pierde, ba dimpotriva parca se accentueaza, ma intreaba peste umar : - Pe mana sau pe blocknote ? Eu ingaim: pe hartie, e suficient! (stiu ca nu e acelasi lucru, deh chimia pielii dar nu-mi place sa miros amestecat). In fine da un puf si imi intinde hartioara parfumata, uitandu-se la mine cu o scarba nedisimulata. Iau, miros, stramb din nas, nu era ce imi doream si ii intind la loc hartia. Ea imi face cu condescendenta o favoare « puteti s-o pastrati »(in sinea ei, zicandu-si probabil ca eu n-am vazut, n-am avut in viata mea un parfum si nu am voie sa ratez o astfel de pomana). Eu refuz spunandu-i ca n-am nevoie si nu stiu cum sa fug mai repede. Simt ca se uita mirata in urma mea si realizez in ce categorie m-a incadrat, dar nu protestez. N-are rost. Are un amic o vorba care spune ca « fiecare face ce poate ». E, vanzatoarea asta nu putea prea multe vis-a-vis de ce presta ea in magazin, fata de clienti. Desi acum daca stau si ma gandesc incep sa-mi pun « probleme existentiale ». La urma urmei, vanzatoarea ma judecase fara exceptie dupa zicala « haina face pe om ». Cum eu eram imbracata intr-un pulover si cu o pereche de blugi realizez ca nu prezentam garantii. Deci, pe viitor sa tin minte cand voi mai avea o intalnire cu asemenea « specii » sa-mi iau blana, costumul Prada, pantofii Gucci si geanta LV(asta daca nu uit sa le cumpar mai intai) desi cred ca e mai simplu sa evit magazinele respective si sa apelez la alte surse.

Poate ca totusi in ziua aia, era o vineri parca, nu se aliniasera planetele cum trebuie(oare?) pentru ca in final am ajuns sa-mi cumpar acelasi parfum, de la acelasi magazin de unde cumpar de obicei si unde probabil in virtutea acestui lucru nu sunt privita cu suspiciune. Dar cine stie ce surprize imi rezerva viitorul?! 

P.S. Textul de mai sus se vrea vesel dar eu as zice ca e de fapt o lectie amara.

21 Comments

Filed under Diverse