A jongla

Jump to Comments

Imi place sa jonglez  cu cuvintele. Le arunc, le prind la loc, le las sa cada intr-o molcoma adierea sau le arunc cu furie si ele se intorc mereu la mine, de parca ar cauta o cale sa se ascunda. E bine, e rau? Poate da, poate nu? e dimineata, e seara? e luni sau marti? Cuvinte, numai cuvinte, sunt acelasi lucru si totusi mai e ceva. E intelesul, sensul care se ascunde in spatele cuvintelor, care te urmareste flamand, gata sa te sfasie la cea mai mica greseala pe care ai face-o.

In fiecare zi las cate o particica din mine  si stiu ca nu o voi mai regasi niciodata. Am cateodata impresia c-am mai trait clipa, dar e prea proustian pentru gustul  meu si incerc sa ma adun in momentul actual, dar parca il pierd; trece pe langa mine secunda de sclipire si deja-vu-l se repeta la infinit fara sa-l pot opri.

1 Comment

Filed under Diverse, Ganduri