- Nu prea imi plac oamenii, incepu el.
Deja eram numai ochi si urechi. Subiectul sau mai bine zis, subiectele mele favorite, oamenii si imposibilul.
Continua cu o voce guturala:
- Am obosit sa ma prefac ca ma intereseaza vietile lor de doi bani in care fiecare crede ca persoana lui conteaza mai mult decat tot universul la [...]
De atatea ori buzele tale mi-au soptit:
nu se poate, e prea mult, e prea putin,
nu acum, nu aici, poate maine, poate niciodata
Cand vrut-am sa le strang in palme
cuvintele s-au prefacut in scrum.
M-adun cu greu din umbra ta
si iti spun, pentru ca astazi pot,
“te iubesc”
acum, aici, fara amanare
iar de pe degetele inghetate
incet imi scutur pulberea
cuvintelor aruncate.
Promite-mi ca ai sa ma uiti. Nu azi, nu maine dar candva. Spune-mi ca ai sa ma uiti ca pe o umbrela intr-un tramvai care nu se mai numeste “dorinta”. Dar acum recunoaste ca iti lipsesc. Iti lipsesc cuvintele mele, mainile mele facute caus in jurul canii de ceai sau mangaindu-ti obrajii aspri si teposi, degetele mele [...]
Ana poate fi oricare dintre noi. E un om, o femeie mai precis, nici mai buna, nici mai rea decat multe altele. Ca toti oamenii, Ana are si ea temerile ei. Desi este o femeie inca tanara ii este frica de batranete si de singuratate, de contopirea acestora doua … care parca o pandesc cu tentaculele [...]
Ambra
