Acasă > ganduri > Clisee

Clisee

Mi-e teama de ziua in care cuvintele vor deveni  clisee si timpul va avea rabdare

Ce ai face daca intr-o zi

Ai afla ca lumea s-a schimbat

si cuvintele au murit putin?

Ca oamenii sunt marionete trase de sfori nevazute,

Stiai de demult

si astazi nici macar nu-ti mai pasa.

Daca te-ai naste inca o data

Nu-i asa ca ai face aceleasi greseli?

Ce usor te-ai arunca in lume

si ai spune “ceilalti sunt vinovati”.

Timpul a trecut si clepsidra s-a rasturnat

De ce te-ar mai astepta cineva?

Cersetorul iti zambeste, “sezonul de minuni s-a terminat”.

Copyright © by Ambra

Categories: ganduri
  1. flavia
    decembrie 6, 2007 la 8:17 pm | #1

    ziua a venit . Cliselee au devenit cu mult timp in urma parte definitizatoare ..adevarat ! insesizabil , dar o devinire corespunzatoare noua .
    Daca Aristotel zicea ca “Genul omenesc traieste din arta si ratiune” , imi permit , fara o implicatie aroganta , sa il contrazic .

  2. decembrie 8, 2007 la 11:54 pm | #2

    Daca te-ai naste inca o data

    Nu-i asa ca ai face aceleasi greseli?

    Îmi place cum ai reuşit să încadrezi poezia în titlu. dacă nu ar fi avut unul i-aş fi spus, evident, CLIŞEE!

  3. decembrie 9, 2007 la 12:01 pm | #3

    si mie imi plac cele 2 versuri subliniate de anaayana.
    Mi-a fost teama cand am citit primele 2 versuri ca cineva s-a uitat iar la Matrix si i-a venit inspiratia, din fericire m-am inselat:P.
    Frumoasa poezia, am sa te mai citesc

  4. decembrie 9, 2007 la 12:28 pm | #4

    Textul este format din clisee, incepand cu prima fraza, cu acel timp de care ne rugam sa aiba rabdare cu noi, cand ar trebui sa intelegem ca schimbarea este inevitabila si daca timpul este imuabil, noi oamenii trebuie sa evoluam in permanenta, daca vrem sa supravietuim.
    Suntem manipulati, e adevarat, mai mult sau mai putin evident, dar nici asta nu mai este o problema, am invatat sa ne adaptam fiecarei situatii. Macar unii dintre noi …
    Chiar si atunci cand devenim constienti ca suntem prinsi intr-un carusel care se invarteste din ce in ce mai repede n-avem curajul sa ne impotrivim si zicem ca ne meritam soarta. “Mentalitate de oaie” s-ar putea traduce fara alte comentarii.
    Singuratatea, alienarea individului iar este un pattern atat de folosit incat la un moment dat isi va pierde sensul. A devenit deja un mod de viata si atunci ce rost are sa incerci sa-l mai explici? Daca nu poti sa-l schimbi nu-ti ramane decat sa-l suporti.

  5. decembrie 9, 2007 la 12:40 pm | #5

    Pt. Sufletinho: Eu si Matrix-ul chiar ca suntem 2 lumi paralele :) Am vazut toate seriile dar nu fac alte comentarii.
    Nici nu stiu sa-ti spun care a fost sursa de inspiratie, probabil ceva banal, ca discutiile cu ceilalti.
    Multumesc pentru vizita.

  6. decembrie 9, 2007 la 10:48 pm | #6

    Uite cum mă faci tu să mă abonez intesa la acest mod de gândire şi să vin aici mereu pentru răspunsuri frumoase, simple şi pline de înţelepciune!

  7. decembrie 9, 2007 la 11:31 pm | #7

    Ma flatezi desi n-ar trebui :)

  1. No trackbacks yet.