Frunze ratacite

Atingea din cand in cand manunchiul de frunze aproape uscate pe care-l adunase. Timpul lor trecuse iar crengile aveau de asteptat un alt anotimp ca sa prinda viata. Culorile se amestecau, putin galben, mult rosu si pe ici si colo chiar si un pic de verde.

Si ea astepta un alt anotimp, nici mai vesel, nici mai trist poate doar mai asezat si poate mai cald. Trecea alene pe strazile pe care le-ar fi recunoscut si cu ochii inchisi, fara sa se gandeasca la nimic, fara sa caute ceva anume ci doar pentru placerea de a revedea locurile pe care altadata le iubise. Aici cunostea fiecare cladire, asta avea scari la intrare, cea de langa ea avea o vita de vie cataratoare, aici a stat poetul X … ii erau dragi toate, mult prea dragi. Cand trebuise sa plece de acolo se rupsese brusc, fara sa se uite inapoi iar cand trecuse cu masina prin cartier o facuse intotdeauna in viteza de parca ii era teama sa nu o surprinda cineva. Chiar daca nu toate amintirile legate de locurile acelea erau placute totusi in inima ei se considera acasa, mereu acasa. Isi amintea primele lectii de engleza si zgripturoaica care ii fusese profesoara. Nu i-a placut niciodata acolo si a fost fericita cand datorita unui conflict profesoara a dat-o afara. A avut curajul sa-i spuna ca nu-i furase ea banii. Bineinteles ca scorpia isi gasise banii pe care-i ratacise dar deh, era prea tarziu iar scuzele tardive. Au urmat stupidele lectii de balet, alta treaba pe care o urase din prima clipa. Nu-i placeau nici macar bomboanele pe care le capata la sfarsitul orelor de dans. Singurul lucru cu care a ramas a fost placerea de a privi oricand, orice fel de dansatori.

Desigur, mai era si casa aceea rosie de pe colt despre care se spunea ca era bantuita de femeile care ar fi fost omorate acolo si mai erau si studentii de la arhitectura care veneau s-o deseneze. Pe atunci nu intelegea fascinatia celorlalti fata de casa respectiva si nu se putea gandi decat ca in ea locuieste un anume domn pe care il vedea mereu la carciuma din piata stand cat e ziua de lunga in fata unui pahar gol. Dar astea erau ganduri mult prea complicate pentru un copil …