As cere…

Daca cineva mi-ar putea indeplini o singura dorinta, una singura mi-ar fi de ajuns, as cere fara ezitare, ca macar pentru o zi sa stiu ce gandesc ceilalti. De fapt, nici macar pentru o zi, ci doar pentru o ora . N-as vrea prea mult, nu-i asa? Da stiu, sfidez bunul simt, morala, ce drept am sa ma amestec in vietile celorlalti etc. As vrea doar sa inteleg cum se fac legaturile, dincolo de neuroni si sinapse.

De pilda, mie nu-mi plac detaliile, nu-mi place sa dau explicatii si da, uneori vreau sa fiu doar cu mine insami. Oricine altcineva este in plus. Si mai ales, nu-mi place sa mi se puna la indoiala alegerile pe care le fac. Altii dimpotriva, nu pot trai daca nu te contesta, daca nu intra cu bocancii in sufletul tau si nu renunta pana cand nu ti-l fac ferfenita. Nu-mi mai ajunge cliseul cu “oamenii sunt diferiti si trebuie sa-i accepti asa cum sunt”. Dar ei de cate ori te accepta asa cum esti?