iunie 20, 2007...3:19 pm
Eu cred in tine - Din amintirile unui inger trist
Stau pe o margine si te privesc. Nu ma vezi. Nici macar nu crezi ca exist. Eu cred insa in tine. Cum as putea sa fiu ingerul tau altfel? Nu pot sa-ti sterg lacrimile, nu pot sa-ti aduc zambetul inapoi, nu pot nici macar sa-ti vorbesc. Mi-as dori sa pot sa-ti raspund la intrebari dar am doar privilegiul sa te privesc. N-am voie sa te judec dar voi fi alaturi de tine cand altcineva o va face. De multe ori ti-as fi dat aripile mele dar mi le-am pierdut. Am vrut sa alung lacrimile cuiva ca tine dar aripile au fost atat de moi si eu atat de slab incat ne-am prabusit amandoi. Atunci mi-au luat aripile si mi-au spus ca le voi capata inapoi doar cand nimeni nu va mai plange. Cu timpul m-am resemnat. Merg alaturi de tine si te privesc cum iti tarasti pasii, incercand sa gasesti drumul pe care odata il stiai atat de bine. Cum as putea sa te ajut cand nici pe mine nu m-am putut salva? Ce simplu ar fi fost sa-ti spun “nu exista ratare” dar ingerii nu pot minti. In schimb, au credinta. Pentru toate clipele tale de indoiala, eu m-am tarat in genunchi pana la capatul lumii, pentru fiecare lacrima de-a ta, eu am implorat cerul sa-ti mai dea o sansa si atunci cand tu ti-ai plecat privirea, eu am tinut speranta in brate ca sa nu se piarda.
Ambra
21 Comments
iunie 21, 2007 at 9:11 am
iunie 21, 2007 at 12:59 pm
Ce poate fi mai trist decat un inger trist?Nu am citit niciodata ceva mai trist decat aceasta rugaciune,asa se potriveste,m-a intristat foarte mult si,sincer,nu mai vreau atata tristete,sunt trista si eu,voi sunteti tristi,ce facem,plangem intruna?Asa nu mai putem continua,ne consumam toata energia,sa visam ceva frumos,sa ne lasam purtati de valuri care ne poarta acolo,unde ne dorim atat de mult sa ajungem,pe meleagurile cele curate,unde tristetea e doar un cuvant ca oricare altul.
iunie 21, 2007 at 5:14 pm
uite cat de usor imi faci tu sufletul sa tresara
frumos
iunie 21, 2007 at 8:38 pm
Foarte frumos si cel mai important este ca fiecare dintre noi se regaseste intr-o zi sau alta in povestea ingerului trist.
iunie 23, 2007 at 3:02 pm
poate ca…singurul mod in care ingerul se poate salva pe sine e sa salveze persoana ce-o vegheaza…poate ca…in asta consta “misiunea” lui…si poate ca suntem cu totii niste ingeri tristi cand realizam ca nu putem sa ne salvam noi insine pe noi…ci doar cu ajutorul altora sau ajutand pe altcineva…cel putin…pana la moarte…we live together, die alone…
iunie 30, 2007 at 4:54 pm
superb,sublim.ai scris o poezie minunata.felicitari!
iunie 30, 2007 at 5:40 pm
Multumesc frumos.
iulie 2, 2007 at 12:27 pm
Minunata scriere. In termeni mai din topor - mi s-a facut pielea gaina citindu-te. In rest nu am cuvinte si nici nu vreau sa le am fiindca am inteles totul atat de bine cu fiecare fibra a sufletului..
octombrie 14, 2007 at 1:01 pm
… de cate ori in viatza cotidiana n’am fost noi inshine acel inger trist? asta… m’a facut sa’mi doaresc sa fiu mai puternica in viitor… sa lupt mai mult shi sa nu ma las infranta… dar de cate ori n’am fost noi cei care am intristat ingerul, cei care i’am rapit puterea, care i’am daramat universul, care i’am frant aripile… cei care… am ucis ingerul… Asta.. imi frange inima! ptr ca eu… de multe ori am ucis ingerul…
noiembrie 17, 2007 at 10:37 pm
sad but true and wonderfull
noiembrie 19, 2007 at 10:43 am
un inger exista tocmai pentru a lua asupra sa tristetea, nefericirea, amaraciunea celui pe care il vegheaza…dar oare este corect? oare ingerii nu au nevoie de fericire, de iubire, de protectie? Si ingerii plang…chiar si cu lacrimi de sange..pentru ca ei au fost invatati, inventati, nascuti, facuti…pentru a face si a crede numai bine. din pacate de atatea ori viata le da peste nas spunandu-le ca nu, nu este asa cum cred ei…viata este mai degraba un iad decat un rai. un iad numit viata….chiar asa… Nu mai ucideti ingerasii…ei simt moartea mult mai intens decat oamenii obisnuiti…Bless you all!
noiembrie 19, 2007 at 8:49 pm
nu mi-a fost dat sa citesc ceva mai trist dar adevarat, dur dar sincer. e sincera si din suflet. Tot asa
noiembrie 19, 2007 at 9:38 pm
Multumesc sincer.
noiembrie 25, 2007 at 5:51 pm
FFF frumos … poate chiar adevarat … nu ne dam seama cate sacrificii poate fac ingerasii nostri pt noi …
ianuarie 8, 2008 at 12:58 pm
mda .. am continuat sa te “citesc” ..
Pur si simplu minunat ..
“..eu am tinut speranta in brate ca sa nu se piarda.”
ianuarie 8, 2008 at 12:59 pm
era de fapt “: x” la sfarsit
ianuarie 9, 2008 at 11:48 am
ce pot sa spun.. Nu merita nimeni!
ianuarie 10, 2008 at 11:38 am
e trist…dar ce te faci cand nu te poti salva pe tine…dar nu poti salva nici persoana pe care o iubesti? ce faci cand realizezi ca munca ta e in van si ca, pana la urma a ajutat la un singur lucru: la a te pierde pe tine, la a pierde omul iubit si la a castiga ura si repulsia lui…ce faci cand lumea isi bate joc de suferinta ta?
ianuarie 19, 2008 at 4:03 pm
ftttttttttttt trist miau dat lacrimioarele :((
ianuarie 31, 2008 at 3:07 pm
impresionant. mi-ar placea sa te cunosc.
februarie 13, 2008 at 3:56 am
Ce sa zic … e o foarte tare , blog-ul asta ! , Bun , buna treaba ok.
Leave a Reply