Eu cred in tine – Din amintirile unui inger trist
2007 iunie 20
Stau pe o margine si te privesc. Nu ma vezi. Nici macar nu crezi ca exist. Eu cred insa in tine. Cum as putea sa fiu ingerul tau altfel? Nu pot sa-ti sterg lacrimile, nu pot sa-ti aduc zambetul inapoi, nu pot nici macar sa-ti vorbesc. Mi-as dori sa pot sa-ti raspund la intrebari dar am doar privilegiul sa te privesc. N-am voie sa te judec dar voi fi alaturi de tine cand altcineva o va face. De multe ori ti-as fi dat aripile mele dar mi le-am pierdut. Am vrut sa alung lacrimile cuiva ca tine dar aripile au fost atat de moi si eu atat de slab incat ne-am prabusit amandoi. Atunci mi-au luat aripile si mi-au spus ca le voi capata inapoi doar cand nimeni nu va mai plange. Cu timpul m-am resemnat. Merg alaturi de tine si te privesc cum iti tarasti pasii, incercand sa gasesti drumul pe care odata il stiai atat de bine. Cum as putea sa te ajut cand nici pe mine nu m-am putut salva? Ce simplu ar fi fost sa-ti spun “nu exista ratare” dar ingerii nu pot minti. In schimb, au credinta. Pentru toate clipele tale de indoiala, eu m-am tarat in genunchi pana la capatul lumii, pentru fiecare lacrima de-a ta, eu am implorat cerul sa-ti mai dea o sansa si atunci cand tu ti-ai plecat privirea, eu am tinut speranta in brate ca sa nu se piarda.
Ambra
Ce poate fi mai trist decat un inger trist?Nu am citit niciodata ceva mai trist decat aceasta rugaciune,asa se potriveste,m-a intristat foarte mult si,sincer,nu mai vreau atata tristete,sunt trista si eu,voi sunteti tristi,ce facem,plangem intruna?Asa nu mai putem continua,ne consumam toata energia,sa visam ceva frumos,sa ne lasam purtati de valuri care ne poarta acolo,unde ne dorim atat de mult sa ajungem,pe meleagurile cele curate,unde tristetea e doar un cuvant ca oricare altul.
uite cat de usor imi faci tu sufletul sa tresara
frumos
Foarte frumos si cel mai important este ca fiecare dintre noi se regaseste intr-o zi sau alta in povestea ingerului trist.
poate ca…singurul mod in care ingerul se poate salva pe sine e sa salveze persoana ce-o vegheaza…poate ca…in asta consta “misiunea” lui…si poate ca suntem cu totii niste ingeri tristi cand realizam ca nu putem sa ne salvam noi insine pe noi…ci doar cu ajutorul altora sau ajutand pe altcineva…cel putin…pana la moarte…we live together, die alone…
superb,sublim.ai scris o poezie minunata.felicitari!
Multumesc frumos.
Minunata scriere. In termeni mai din topor – mi s-a facut pielea gaina citindu-te. In rest nu am cuvinte si nici nu vreau sa le am fiindca am inteles totul atat de bine cu fiecare fibra a sufletului..
… de cate ori in viatza cotidiana n’am fost noi inshine acel inger trist? asta… m’a facut sa’mi doaresc sa fiu mai puternica in viitor… sa lupt mai mult shi sa nu ma las infranta… dar de cate ori n’am fost noi cei care am intristat ingerul, cei care i’am rapit puterea, care i’am daramat universul, care i’am frant aripile… cei care… am ucis ingerul… Asta.. imi frange inima! ptr ca eu… de multe ori am ucis ingerul…
sad but true and wonderfull
un inger exista tocmai pentru a lua asupra sa tristetea, nefericirea, amaraciunea celui pe care il vegheaza…dar oare este corect? oare ingerii nu au nevoie de fericire, de iubire, de protectie? Si ingerii plang…chiar si cu lacrimi de sange..pentru ca ei au fost invatati, inventati, nascuti, facuti…pentru a face si a crede numai bine. din pacate de atatea ori viata le da peste nas spunandu-le ca nu, nu este asa cum cred ei…viata este mai degraba un iad decat un rai. un iad numit viata….chiar asa… Nu mai ucideti ingerasii…ei simt moartea mult mai intens decat oamenii obisnuiti…Bless you all!
nu mi-a fost dat sa citesc ceva mai trist dar adevarat, dur dar sincer. e sincera si din suflet. Tot asa
Multumesc sincer.
FFF frumos … poate chiar adevarat … nu ne dam seama cate sacrificii poate fac ingerasii nostri pt noi …
mda .. am continuat sa te “citesc” ..
Pur si simplu minunat ..
“..eu am tinut speranta in brate ca sa nu se piarda.”
era de fapt “: x” la sfarsit
ce pot sa spun.. Nu merita nimeni!
e trist…dar ce te faci cand nu te poti salva pe tine…dar nu poti salva nici persoana pe care o iubesti? ce faci cand realizezi ca munca ta e in van si ca, pana la urma a ajutat la un singur lucru: la a te pierde pe tine, la a pierde omul iubit si la a castiga ura si repulsia lui…ce faci cand lumea isi bate joc de suferinta ta?
ftttttttttttt trist miau dat lacrimioarele
(
impresionant. mi-ar placea sa te cunosc.
Ce sa zic … e o foarte tare , blog-ul asta ! , Bun , buna treaba ok.
Apreciez faptul ca scoti in evidenta aceste lucruri care in acelasi timp ne arata pura realitate….mi a placut enorm ceea ce ai scris…
super
Nu dramatiza atat de tare o pierdere, la urma urmei cu totii avem ierderi si tocmai acestea ne fac sa fim mai puternici zi de zi.Capul sus Ingeras caci drumul tau e drept.
si eu cred in ingeri….si cred k atunci cand ploua,ingerii plang….si stiu k exista ingeri pe pamant,dar din pacate ne sunt luati prea repede..:(
cand ingerii isi pird aripile in totdeauna exista un om care asii ajute sa le capte inapoi… ingeri traiesc din dragostea ce o poarta oamenilor… foarte interesant textul..
Cea mai frumoasa si emotionanta “poveste” despre ingeri pe care am citit-o pana in prezent. Felicitari Ambra!
Multumesc frumos Alexandra.
Doar un inger…De ce nu ne pot fi aproape …? De ce nu ne pot vorbi? …De ce nu ne pot sterge lacrimile…Te iubesc ingeras…
frumoasa povestea
Absolut impresionant! Bravo Ambra!
Multumesc frumos tuturor.
e impresionant, si doare mult acest lucru… e trist pentru ca oamenii isi pierd sperantele, o data cu ingerii…
este foarte frumoasa aceasta poveste..nush ce sa zic m`a atins ca un cutit in inima…e de vis:X:X:X
o ador..si multumesc celui care a publicat`o aici..pt a citit si noi aceasta minunata poveste:X
sincer e foarte patrunzatoare povestea ingerului
(((
datorita tie mi-am amintit ca nu sunt chiar atit de singura cum credeam